Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
Schimbul acestei informaţii între noduri (sincronizare),
Calculul noii distribuţii şi stabilirea deciziei de transfer
(criteriul de reechilibrare),
Efectuarea transferului (migrarea sarcinii).
Modelul propus este generic şi se adresează în primul rând
infrastructurilor care au în componenţă aplicaţii accesate de numeroşi
clienţi, care funcționează simultan/paralel pe diferite maşini in sisteme
distribuite. Fără să ţinem seama de faptul că maşinile care suportă
aplicaţiile din cadrul infrastructurii sunt standalone sau abstractizate,
modelul îşi propune să semnalizeze într-un timp cât mai scurt posibil
gradul de încărcare şi starea funcţională globală a întregului sistem,
concomitent cu o echilibrare a încărcării nodurilor/resurselor sistemului,
prin redistribuirea sarcinilor/clienţilor de la un nod expeditor către un
eligibil nod receptor.
În vederea asigurării celor menţionate, considerăm necesară o
descriere a sistemului şi a noţiunilor utilizate.
Sistemele IT distribuite au în componenţa lor entităţi eterogene, cu
performanţe diferite, fapt ce implică un studiu atent privind echilibrarea
încărcării, care trebuie să fie direct proporţională cu performanţa
entităţii. După cum am precizat anterior, vom utiliza termenul de „nod”
folosit în reţelele de calculatoare pentru o unitate din multitudinea de
resurse disponibile de acelaşi tip (aplicaţie, resursă, maşină virtuală,
maşină fizică, switch, etc.).
Echilibrarea încărcării reprezintă o uniformizare a încărcării
nodurilor, prin migrarea sarcinilor/clienţilor din nodurile supraîncărcate
către alte noduri, care prezintă o încărcare mai mică, ţinând totodată cont
de caracteristicile celui mai slab nod, toate acestea având ca scop
îmbunătăţirea performanţei globale a sistemului.
Încărcarea nodului prezintă două componente: încărcarea
procentuală a nodului (IN) şi indicele de performanţă al nodului (IP).
Încărcarea procentuală a nodului – IN - reprezintă un indice care
reflectă gradul de încărcare a tuturor componentelor nodului, funcţie de
ponderea pe care o au acestea în aprecierea stării de funcţionare.
Indice de performanţă – IP - a nodului se stabileşte în urma rulării
unui software de testare a performanţelor (Benchmark) pe acel nod,
urmând un standard. Amintim aici cele mai utilizate standardele de
benchmark: Business Applications Performance Corporation (BAPCo),
Embedded Microprocessor Benchmark Consortium (EEMBC), Standard
74