Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
complex, în general, este mai exact, mai corect, rezultând o acurateţe
maximă pentru arborele la care fiecare frunză corespunde unui singur
obiect. Însă este de preferat un arbore mai puţin complex deoarece este
de dorit să obţinem un model mai simplu asupra fenomenului cercetat
care ar simplifica interpretarea ulterioară, implicit explicarea modelului.
În plus, din cercetările teoretice rezultă că în cazul unui eşantion de mici
dimensiuni, în comparaţie cu numărul caracteristicilor, un arbore prea
complex devine instabil, furnizând erori mari pentru observaţii noi.
În contextul abordării prefigurate, pentru sistemele IT virtualizate,
arborii de decizie sunt adecvaţi pentru implementarea diagnozei, cu
observaţia că asignarea probabilităţilor arcelor care unesc nodurile
aleatoare cu noduri decizionale sau noduri consecinţă economică poate
să nu prezinte o fundamentare adecvată şi chiar să aibă un caracter
subiectiv; mai mult, mulţimea de probabilităţi condiţionate (în cazul
diagnozei defectelor multiple) poate sa facă nerealistă abordarea. Pe de
altă parte, este clar că un arbore foarte simplu nu va permite obţinerea de
rezultate bune pentru predicţie. Astfel, la alegerea celui mai bun arbore
de decizie, trebuie să facem un compromis între parametrii de acurateţe
şi cei de complexitate.
Abordarea bazată pe cazuri (Case-based Approach)
Abordarea se bazează intuitiv pe faptul că problemele noi sunt
deseori similare cu cele întâlnite anterior, şi prin analogie, soluţiile
privind rezolvarea problemei din trecut pot fi reutilizate în loc de un set
de reguli , toate acestea cu scopul de a rezolva o problemă nou apărută.
Ideea a pornit de la modalitatea de a înţelege cum oamenii îşi amintesc şi
le sunt amintite anumite informaţii însuşite în urma experienţelor avute.
Watson (1988), afirma ca oamenii îşi rezolvă problemele pe baza
similitudinii rezolvării problemelor. În filosofie si psihologie, abordarea
bazată pe cazuri a fost făcută prin studiul raţionamentului şi rezolvării
problemelor dar şi prin învăţarea din experienţă. Problemele au apărut în
principal la clasificarea conceptelor care fac parte din natură, unde
anumite instanţe pot fi clasificate în multe feluri şi unde, o definiţie
clasică a acestor concepte este imposibil de dat.
În aplicaţiile complexe, cum sunt planificarea şi proiectarea, nu este
suficient să se facă apel la cazurile asemănătoare, deoarece acestea
trebuiesc adaptate pentru a forma o soluţie nouă.
30