Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
ajunge la o decizie. Este totodată programul care asigură
rezolvarea cazului analizat pe baza cunoştinţelor disponibile din
cadrul bazei de date şi a unor cunoştinţe sau metode generice de
rezolvare a problemelor. Reprezintă componenta de control şi
execuţie dintr-un sistem bazat pe reguli, realizează selectarea unei
reguli din baza de cunoştinţe iar declanşarea acestei reguli
conduce la modificarea memoriei de lucru.
Arhitectura unui sistem bazat pe reguli este schițată în Figura 2. 8:
Figura 2. 8. Arhitectura unui sistem bazat pe reguli
Mecanismul de inferenţă poate utiliza trei moduri de raţionament:
deductiv, dirijat de fapte (inferenţă cu înlănţuire
înainte);
inductiv, dirijat de scop (inferenţă cu înlănţuire înapoi);
mixt (inductiv şi deductiv).
Un proces de inferenţă cu înlănţuire înainte (deductiv) porneşte
de la o mulţime de fapte iniţiale care sunt încărcate în memoria de lucru.
La fiecare pas se determină o regulă ale cărei premise sunt satisfăcute de
conţinutul actual al memoriei. Se declanşează acţiunea asociată acelei
reguli, după care procesul se reia.
Un proces de inferenţă cu înlănţuire înapoi (inductiv), fiind
invers raţionamentului deductiv, porneşte de la un scop (o problemă de
rezolvat) pe care îl descompune în subprobleme primitive. Acest mod de
raţionament este dirijat de scop în sensul găsirii faptelor care permit
atingerea acestuia. La fiecare pas se selectează o regulă care are în partea
de concluzii cel puţin unul dintre obiectivele de rezolvat. Premisele
acestei reguli se adaugă la obiectivele care trebuiesc rezolvate.
Raţionamentul mixt încearcă să realizeze compromisuri între cele
două moduri de raţionament de bază: deductiv şi inductiv.
Obiectivul principal al cercetării ştiinţifice asupra sistemelor de
localizare a defectelor bazate pe reguli este cel al limbajului de definire a
regulii. Abordarea bazată pe reguli este utilizată pe scară largă deoarece
25