Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
îl reprezintă faptul că aceste tehnici nu pot modela acele situaţii în care
defectarea unui obiect poate depinde direct de o defectare sau de o
combinaţie logică a defectării altui obiect.
2.4.2. Modele de propagare a defectului
Tehnici de teoria grafurilor (Graph-theoretic techniques)
Un graf este compus dintr-o mulţime de obiecte (numite noduri)
legate între ele printr-o mulţime de muchii cărora le pot fi atribuite
direcţii (în acest caz, se spune că graful este orientat). Vizual, un graf
poate fi reprezentat ca o mulţime de puncte legate între ele prin linii (de
obicei curbe).
Figura 2. 4. Reţea şi grafic de dependenţă (M. Steinder and A. S. Sethi, 2004)
În matematică şi informatică, teoria grafurilor studiază proprietăţile
grafurilor. Tehnicile de teoria grafurilor folosite în modele de propagare
a defectului (fault propagation model - FPM), sunt modele grafice care
descriu ce simptome pot fi observate atunci când apare un defect specific
(M. Steinder and A. S. Sethi, 2004; S. Kliger et al., 1995). Un FPM
poate fi reprezentat fie ca un graf de cauzalitate sau ca un graf de
dependenţă. FPM modelează toate defectele, simptomele, şi relaţiile de
cauzalitate între ele, prin urmare, algoritmii de localizare a defectelor pot
identifica cât mai multe posibile defecte prin analizarea modelului de
propagare a defectului.
Concluzii: În cadrul sistemului nostru, se pot folosi grafuri pentru a
modela comportarea sistemului complex în funcţionarea normală
(modelul normativ) şi în funcţionarea anormală (comportarea la defect).
Grafurile vor fi folosite pentru caracterizarea comportării la defect şi nu
17