Dascalul de ieri si de azi, revista nr. 14, nov/dec 2018 dascalul 14 oct nov | Page 22

Dascălul, de ieri și de astăzi
Paşcu Alina-Claudia,
Grădinita cu P.P. Pinochio, Bacău
Prin cea mai nobilă profesie, dascălul modelează destine si deschide drumuri. Şcoala
este a doua familie a oricărui copil. Din prima zi de scoală si până in ultima, in faţa elevului
apare adultul. Adultul acesta nu formează oameni prin studii sau cunoştiinţe ci mai mult prin
puterea exemplului! Succesul activităţii didactice constă exclusiv in relaţia ce se stabileşte între
profesor si elev. Această relaţie este primordială si asigură reuşita şi atingerea obiectivelor.
Dorinţa de a fi dascal mi-a fost inspirată, încă de pe băncile liceului, de modelul
meu in viaţă, doamna profesor diriginte. Nu pot afirma aceleaşi lucruri, despre anii de şcoală
generală, când învăţătoarea mea era un "părintele Isaia", asemănător personajului lui Creangă,
care îşi făcea activitatea didactică pe principiul fricii. Invăţământul bazat pe frică este si la ora
actuală prezent în unele scoli din sistemul de învaţământ românesc. Din şcoala generală, am
rămas cu temeri, cu "imagini vizuale" am făcut cunoştiintă cu anumite pedepse. Deşi, astăzi copii
nu mai stau pe coji de nuci sau pedepsiti la colt, ei tot trăiesc cu frică. Frica de note rele, de
corigenţe, de teste. La liceu, situaţia s-a schimbat! Aparitia "domnului Trandafir", doamna
profesor-diriginte era imaginea vie a personajului lui Sadoveanu. Om cald, deschis, liniştit,
exigent doar când era cazul, m-a făcut sa privesc şcoala cu alţi ochi, modificându-mi total
percepţia asupra scolii si asupra viitorului meu. Mi-a devenit model in viată! M-a incurajat, m-a
motivat, mi-a fost alături la concursurile scolare, mi-a dat sfaturi utile. Mi-a fost aproape. Atât
mie, cât si colegilor mei. Astăzi, când mă aflu in faţa elevilor ştiu că EU si doar EU sunt cea mai
buna metodă didactică şi anume puterea exemplului.
" Învăt pentru că trebuie, învăţ că aşa vrea mama, învăt pentru că am test"!
Trist!
« Învăţ pentru că îmi place, sunt curios(oasă) de tot ce fac, e o plăcere sa fiu lângă doamna! ».
Asta trebuie să spună copiii noştri, viitoarele generaţii. Este foarte simplu a dicta
lecţia, a aştepta memorarea ei şi apoi a pune note, dar copii nu sunt mecanisme. Nu sunt maşini
22