Morţii aud glasul Meu
Eu când am zidit omul l-am zidit ca să fie sfânt, dar voința omului a fost altfel. Când omul nu primește voința Mea și iubirea Mea în el, omul se îmbracă cu voința lui și rămâne fără Domnul, și calcă peste cele ale Domnului în om, și omul își așează în el voința lui și își este sieși stăpân. Iată, a venit vremea să-l strig pe om și să-i cer socoteală omului. Eu țin în mâna Mea lopata și Îmi curăț aria adunând grâul Meu în grânar, iar pleava, în foc.( Vezi selecția tematică: „ Focul apocaliptic”,- și pe Joomag; archive; Jumpshare; Scribd; Google Drive; pubhtml5; n. r.) Este scris în Scripturi că după două mii de ani de la prima Mea venire Eu vin iar din cer pe pământ, ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa.
Grăiește Duhul Sfânt din cer peste pământ în mijlocul neamului român, căci Eu, Domnul, am ales din nou Ierusalimul. La început Mi-am ales un Ierusalim, și acela M-a alungat din el.( Vezi selecția tematică: „ România- Noul Ierusalim- Noul Canaan”,- și pe jumpshare; Google Drive; scribd; archive; pubhtml5; joomag, n. r.) Acum am ales alt Ierusalim, dar Duhul Sfânt nu poate fi prins, că scris este în Scripturile Mele cele de atunci: « Încă puțină vreme, și lumea nu Mă va mai vedea. Voi însă Mă veți vedea, fiindcă Eu sunt viu, și voi veți fi vii și veți înțelege că Eu sunt întru Tatăl, și voi întru Mine, și Eu întru voi ».
Eu sunt mereu în mijlocul celor aleși de Dumnezeu, ca să-Mi fac lucrările Mele cu ei peste pământ, că Eu, cu oamenii am împlinit Scripturile, fiindcă pentru oameni sunt ele lăsate din cer, ca să se împlinească pentru oameni. La prima Mea venire am venit ca Mântuitor, dar cei ce nu M- au primit au și fost judecați, căci s-au vădit că nu iubeau pe Dumnezeu, că nu păzeau poruncile. La a doua Mea venire vin ca Judecător pentru cei vii și pentru cei morți, dar cei ce nu Mă primesc nici acum sunt judecați prin aceasta, căci se vădesc că nu iubesc pe Dumnezeu.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 07-06-1998 ***
Am venit din cer la voi cu apostolii Mei cu care am călătorit pe pământ acum două mii de ani. Hai să le dăm mângâiere în grădina Mea de la voi. Hai, fiilor, să le facem loc ca să mărturisească din nou taina cea din veac ascunsă și nepricepută de îngeri și de oameni. Hai să le dăm scaunele de judecată pentru Israel, că așa le-am promis, fiindcă în prooroci este scris: « Domnul va judeca pe poporul Său ». Amin.
O, ucenici preaiubiți, israeliți credincioși, voi nu v-ați învârtoșat inima la glasul Meu care v-a chemat să umblați cu Mine pe pământ și să fiți pescari de oameni pentru masa împărăției cerurilor. O, ucenici credincioși, am aruncat năvodul în mare și am adunat în el pești de tot felul. L-am tras la mal apoi, și am șezut și am ales ce era bun, iar ce era rău am aruncat. V-am ales pe voi, că v-am făcut credincioși cu inima, și Mi-am împrăștiat cuvântul vieții veșnice la toate popoarele, prin voi, mărturisitorii Mei de atunci și până azi, căci Scripturile Mele și ale voastre mărturisesc aceasta, și n-are omul ce pune în locul lor drept adevăr. Acum, după două mii de ani, când Eu vin cu sfinții pe pământ, după cum este proorocit să vin, iată-Mă cu voi în foișorul cel de azi al adunării cerului pe pământ. Mă adun la sărbători cerești cu îngerii și cu sfinții, că am foișor de poposire în țara românilor, noul Meu Israel, un popor luat din români ca să însămânțez prin el cerul, împărăție veșnică cu omul cel credincios. Vă mângâi cu fiii Mei cei din grădină. Am deschis porțile grădinii, și pe porți am intrat cu voi în grădină, că am și azi fii credincioși ca și voi. Vă mângâi, că ați suferit pentru Evanghelia Mea. Vă cuprind la piept, că sunteți vii, precum Eu sunt. Vă dau prilej să mărturisiți și azi, după două mii de ani, că Eu sunt locașul vostru, Ierusalimul
4