Morţii aud glasul Meu
jertfe, ci cu credință și cu duioșenie și cu lacrimi frățești și părintești pentru învierea celor adormiți și pentru viața lor cea fără de suspin, căci viața este cea de după trecerea cu trupul, nu este cea din vremea trupului, și aceea este numai pentru pregătirea vieții omului. O, nu mai trăiți vremelnic pe pământ, ci trăiți veșnic și în vremea voastră cea cu trupul! Trăiți cu veșnicia, nu cu vremelnicia, care îl duce pe om la nepăsare, și de la ea la necredință, căci vai celor ce nu-L urmează pe Domnul pe pământ!
S-au micșorat cu multul vaietele celor ce așteaptă în locuința morților de când Domnul a așezat pe piatra ei cea dintâi biserica Lui de pe pământ, de unde cei ce slujesc în ea cheamă pe Domnul pentru izbăvirea celor adormiți, pregătiți și nepregătiți la plecarea lor de pe pământ. Din zi în zi mai mult se fac tot mai mici suferințele lor și așteptarea lor, și crește duhul bucuriei sfinte peste cei ce stau întru nădejdea învierii.
O, nu mai păcătuiți! Sfințiți-vă! Aceasta este înțelepciunea vieții. Grăiți unii cu alții pe cele cerești, pe cele sfinte, curățindu-vă unii pe alții la cuget și la suflet, și pomeniți cu graiurile și cu rugăciunile voastre lumea cea nevăzută și lumea celor adormiți, ca să se arate împărăția cea cerească pe pământ întru lucrarea sa de cer nou și de pământ nou. O, nu sunt greu de înțeles Scripturile facerii celei noi și a învierii morților, dar nu sunt citite și dorite de oameni, căci n-au oamenii între ei pe cei ce îndeamnă. Vă îndemnăm noi, cei din morminte, pentru voi și pentru noi vă îndemnăm, deschideți împărăției lui Dumnezeu pe pământ! Deschideți Domnului când bate! El cuvintează din mijlocul îngerilor și se aude pe pământ, și fericiți sunt cei ce au urechi de auzit de la Dumnezeu! Pe pământ nu este omul stăpân, ci numai Dumnezeu este Stăpânul, căci omul nu poate nimic din pricina păcatului din el. Iubiți-vă viața iubindu-L pe Domnul! Unii pe alții îndemnați-vă să iubiți pe Domnul și să lepădați păcatul cel ascuns și cel văzut, căci păcatul este moarte, nu este mângâiere așa cum îl simte omul a fi. Păcatul este iadul în care omul arde, vă spunem noi, cei ce am suferit așa pe pământ și încă suferim până la izbăvirea cea întreagă prin Domnul Iisus Hristos și prin stăruința bisericii Lui de pe pământ. Cel ce este sfânt, să se sfințească încă și să trudească pentru învierea morților, și să audă el apoi în ziua Domnului chemarea pentru cei binecuvântați, care au lucrat pentru cei flămânzi și însetați, pentru cei străini și goi, pentru cei suferinzi și întemnițați ca să fie sloboziți de sub povară! O, ștergeți lacrimile celor ce așteaptă învierea lor și curmați suspinul lor, căci plata voastră multă este în ceruri! Amin, amin, amin.
– O, fii ai oamenilor! Voi, cei de pe pământ, auziți glasul celor din morminte, sloboziți de Mine, Domnul, ca să grăiască în ziua lor de pomenire! Precum sfinții au zile de pomenire pe pământ, așa au și cei adormiți, căci așa este lucrarea bisericii, și e vremea când cei din morminte aud glasul Fiului lui Dumnezeu, glasul Meu cel de azi, care apropie sfârșitul veacurilor și începutul cel nou al tainelor lui Dumnezeu. Eu, Domnul, sunt plin de milostivire pentru cei în suferință și vin Mântuitor pe pământ pentru cei vii și pentru cei adormiți, care aud glasul Meu mai mult decât cei vii, căci cei vii își astupă urechile ca să nu audă de la Domnul și să se întoarcă de la căile lor și ca să-i vindec Eu pe ei de ei. Eu, Domnul, sunt calea omului spre Dumnezeu. Mă strecor cuvânt spre oameni pe pământ, și va fi curând, curând să umble neamurile întru lumina cetății cuvântului Meu cea din mijlocul neamului român, și se vor încălzi sub făclia ei împărații pământului, căci făclia ei sunt Eu, Mielul și Cuvântul Tatălui, și așa Mă voi arăta că sunt în ziua Mea de mărire. O, veniți spre izvorul râului vieții, izvor limpede, o, fii ai oamenilor! Veniți, fiilor, și faceți-vă fii ai lui Dumnezeu pe pământ, căci Domnul este Stăpân în cer și pe pământ, și pe al Lui pământ locuiți voi! Veniți, veniți, fiilor, și cunoașteți pe Domnul! Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica înfricoșatei judecăți, din 22-02-2009
34