Morţii aud glasul Meu
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Paști , a sfântului apostol Toma , din 08-05-2005
***
O , e tare greu pe pământ , că e mult de când omul a căzut , și tot atât de mult este de când Eu , Domnul , trudesc cu suspin zdrobit în Mine ca să-l pot înțelepți pe om , și apoi să vrea el fericirea , să vrea iarăși , așa cum au voit-o iarăși îngerii care au rămas ai Mei după căderea îngerilor , care s-a întâmplat după ce omul n-a mai iubit supunerea ce îl ținea pe el în fericirea raiului , și pe Mine în om , în casa pe care Eu am zidit-o . Amin .
Iată , strigăm la masa îngerilor pe cei care și-au lăsat trupul în vremea celor șapte mii de ani . Bucuria lor e de neînchipuit , dar și durerea lor pentru cei ce ca și ei în vremea lor nu știu pe pământ să prețuiască pe Dumnezeu , căci omul stă departe de Dumnezeu pe pământ și nu știe durerea care îl va lua în ea apoi . Cei adormiți așteaptă pe Dumnezeu de pe pământ , nu din cer , că ei văd cerul pe pământ , și văd și așteaptă bucuria care îi va lua în ea după ce Eu voi avea pe pământ precum între îngeri lucrare . Amin .
Mângâiați-vă , voi , cei întristați după Dumnezeu ! Puțin , puțin , și va fi învierea și lumina ei și mângâierea ei . Fericiți sunt cei ce pe pământ iubesc întristarea după Dumnezeu , că aceea își plătesc bucuria care îi va lua în ea apoi . O , mângâiați-vă acum ! Însemnatu-M-am peste voi cu glasul îngerului Meu , că vă este pusă masă cu îngerii .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil , din 21- 11-2005
***
În a treia zi de sărbătoare a pecetluirii grădiniței Sfintei Sfintelor , grădinița cuvântului Meu și a fiilor lui , Eu , Domnul , sunt la hotarul dintre Mine și poporul Meu cu trâmbița Mea , cu Verginica , vasul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl . În trupul ei M-am sălășluit Eu cu cuvântul acum , la a doua Mea venire , iar gura ei a fost glasul trâmbiței Mele . Amin .
O , poporul Meu , frumoasă a fost chemarea omului la Mine în vremea trâmbițării Mele din acest cort , din vasul Meu Verginica . Glasul ei era ca și al Meu , dulce și duios , dar și cu durerea Mea în el . Duhul Meu din ea era îndurerat , și așa mângâiam pe cei pe care-i chemam la masa Mea . Îmi ascundeam durerea și îi mângâiam pe mulți , ca să-i ajut spre împărăția Mea . O , e prea veche rătăcirea omului , și omul nu mai știe ce este viața , și nici moartea nu mai știe ce este , bietul de om . Atâta iubire am izvorât Eu prin această trâmbiță a venirii Mele , de s-au mișcat toți cei din morminte bucurându-se de venirea Mea cuvânt pe pământ , fiindcă toți au așteptat acest timp pe care Eu l-am anunțat acum două mii de ani că va veni , și am spus : « Vine vremea să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu ». Toți cei care de la începutul omului au adormit , toți au așteptat vremea în care am ajuns Eu cu tine , popor al acestei Scripturi , iar oamenii de pe pământ nu știu ce lucrez Eu azi în mijlocul tău , căci iată , împlinesc făgăduința cea făcută acum două mii de ani , și omul nu cunoaște vremea și semnele ei .
Această trâmbiță a fost locul și timpul venirii Mele pe pământ pentru cei morți și pentru cei vii , pentru sfinți și pentru oameni . Ea a fost gura suspinului Meu , glasul prin care Eu Mi-am întocmit cărare și ucenici ca și acum două mii de ani , căci cele ce au fost iarăși sunt . ( Vezi
28