Morţii aud glasul Meu
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Paști, a sfântului apostol Toma, din 08-05-2005
***
O, e tare greu pe pământ, că e mult de când omul a căzut, și tot atât de mult este de când Eu, Domnul, trudesc cu suspin zdrobit în Mine ca să-l pot înțelepți pe om, și apoi să vrea el fericirea, să vrea iarăși, așa cum au voit-o iarăși îngerii care au rămas ai Mei după căderea îngerilor, care s-a întâmplat după ce omul n-a mai iubit supunerea ce îl ținea pe el în fericirea raiului, și pe Mine în om, în casa pe care Eu am zidit-o. Amin.
Iată, strigăm la masa îngerilor pe cei care și-au lăsat trupul în vremea celor șapte mii de ani. Bucuria lor e de neînchipuit, dar și durerea lor pentru cei ce ca și ei în vremea lor nu știu pe pământ să prețuiască pe Dumnezeu, căci omul stă departe de Dumnezeu pe pământ și nu știe durerea care îl va lua în ea apoi. Cei adormiți așteaptă pe Dumnezeu de pe pământ, nu din cer, că ei văd cerul pe pământ, și văd și așteaptă bucuria care îi va lua în ea după ce Eu voi avea pe pământ precum între îngeri lucrare. Amin.
Mângâiați-vă, voi, cei întristați după Dumnezeu! Puțin, puțin, și va fi învierea și lumina ei și mângâierea ei. Fericiți sunt cei ce pe pământ iubesc întristarea după Dumnezeu, că aceea își plătesc bucuria care îi va lua în ea apoi. O, mângâiați-vă acum! Însemnatu-M-am peste voi cu glasul îngerului Meu, că vă este pusă masă cu îngerii.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil, din 21- 11-2005
***
În a treia zi de sărbătoare a pecetluirii grădiniței Sfintei Sfintelor, grădinița cuvântului Meu și a fiilor lui, Eu, Domnul, sunt la hotarul dintre Mine și poporul Meu cu trâmbița Mea, cu Verginica, vasul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. În trupul ei M-am sălășluit Eu cu cuvântul acum, la a doua Mea venire, iar gura ei a fost glasul trâmbiței Mele. Amin.
O, poporul Meu, frumoasă a fost chemarea omului la Mine în vremea trâmbițării Mele din acest cort, din vasul Meu Verginica. Glasul ei era ca și al Meu, dulce și duios, dar și cu durerea Mea în el. Duhul Meu din ea era îndurerat, și așa mângâiam pe cei pe care-i chemam la masa Mea. Îmi ascundeam durerea și îi mângâiam pe mulți, ca să-i ajut spre împărăția Mea. O, e prea veche rătăcirea omului, și omul nu mai știe ce este viața, și nici moartea nu mai știe ce este, bietul de om. Atâta iubire am izvorât Eu prin această trâmbiță a venirii Mele, de s-au mișcat toți cei din morminte bucurându-se de venirea Mea cuvânt pe pământ, fiindcă toți au așteptat acest timp pe care Eu l-am anunțat acum două mii de ani că va veni, și am spus: « Vine vremea să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu ». Toți cei care de la începutul omului au adormit, toți au așteptat vremea în care am ajuns Eu cu tine, popor al acestei Scripturi, iar oamenii de pe pământ nu știu ce lucrez Eu azi în mijlocul tău, căci iată, împlinesc făgăduința cea făcută acum două mii de ani, și omul nu cunoaște vremea și semnele ei.
Această trâmbiță a fost locul și timpul venirii Mele pe pământ pentru cei morți și pentru cei vii, pentru sfinți și pentru oameni. Ea a fost gura suspinului Meu, glasul prin care Eu Mi-am întocmit cărare și ucenici ca și acum două mii de ani, căci cele ce au fost iarăși sunt.( Vezi
28