Morţii aud glasul Meu
Cea mai mare putere de credință este aceea în învierea morților, și aceasta nu va fi o minune, și va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, și cei din morminte îl aud din gura Mea așa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulțimilor cuvântul învierii morților. Iar acum iarăși grăiesc cu gura Mea, și glasul Meu se aude până dincolo de locuința morților, și aceștia se pregătesc pentru înviere. Și va fi ca la învierea Mea când mironosițele Mele au venit dis-de-dimineață și au văzut piatra răsturnată de pe mormânt, căci își ziceau: « Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?». Și când au intrat ele în mormânt, au văzut în partea dreaptă pe îngerul mormântului Meu, îmbrăcat în veșmânt alb, și el le-a zis lor: « Nu vă înspăimântați. Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Iată locul unde L-au pus. Mergeți și spuneți ucenicilor că a înviat ». Mi-am lăsat îngerul mormântului Meu ca să le vestească lor că am înviat și ca să le spună să meargă cu vestea învierii Mele la ucenicii Mei, dar ei n-au crezut când ele le-au spus. Nu aveam cum să nu-i mustru pentru necredința și împietrirea inimii lor. Și iată, nu am cum să nu-i mustru pe cei ce aud glasul cuvântului Meu, vestit vouă de însăși gura Mea, copii străjeri la ușa venirii Mele după om ca să-l înviez din moartea faptelor lui cele fără Dumnezeu. Nu am cum să nu zdrobesc necredința și împietrirea inimii celor ce nu vor să creadă venirii Mele cuvânt pe pământ, glasului Fiului lui Dumnezeu, care se lasă auzit de morții din morminte, cum tot așa a fost și acum două mii de ani peste locuința morților. Eu sunt Cel ce am zis: « Vine vremea, și a și venit, când cei din morminte vor auzi glasul Meu, și ei vor învia spre viață sau spre osândă veșnică ». Amin.
… O, bucurați-vă, voi, sfinților, căci izbăvirea cea mare și cea întreagă este la uși, este aici. Bucurați-vă, mironosițe ale învierii Mele, că Mi-ați slujit pe pământ și Mi-ați urmat iubirea până dincolo de învierea Mea apoi, și până la venirea Mea de azi când Eu, Domnul Cel înviat, vă mărturisesc acum și aici, în praznic ceresc în mijlocul Ierusalimului Meu cel din români, poporul venirii Mele, poporul credinței cea de la sfârșit de timp, credință minune, minune care a putut să-Mi împlinească venirea Mea prin cei ce au crezut și cred. Și iată, Eu vin, căci am pus credință în ei, și prin ei am putut să găsesc pe pământ credință. Amin. Aceasta înseamnă credință. Așa credință cer Eu să aibă cei ce zic că cred. Eu cer omului credință în împlinirea Scripturilor Mele cele ce mai sunt de împlinit, și apoi să le împlinească omul așa cum le-a împlinit Zaharia și Ioan Botezătorul, și mama Mea Fecioara, și fiii lui Iosif, în casa căruia Eu am crescut între ei, și apoi ei au fost apostolii Mei, preoții Mei, după rânduiala cea tainică a lui Dumnezeu, după rânduiala lui Melchisedec încă de pe vremea trupului Meu, căci mai înainte de răstignirea și de învierea Mea Eu i-am așezat pe ei slujitori ai împărăției Mele și nu le-am spus mai-marilor templului. Eu Mi-am așezat pe pământ neam împărătesc, preoție sfântă, popor agonisit de Dumnezeu, precum și azi lucrez și fac popor, și cu el biruiesc lumea toată, iar Duhul Cel Sfânt este Împăratul lumii și nu mai este alt împărat pe pământ, căci Eu și cu sfinții Mei din cer și de pe pământ împărățim cu lucrare de Duh Sfânt, pe care omul tare la cerbice nu are cum s-o cunoască, nu are cum s-o priceapă și apoi s-o vadă.
Hristos a înviat! le spun celor din cer. Amin. Hristos a înviat! le spun celor din locuința morților. Amin. Hristos a înviat! le spun celor din iad. Amin.
18