Înfricoșata judecată
fie dezlegată prin cuvânt făptura lui Dumnezeu.( Vezi selecția tematică: „ Adevărata biserică”,- și pe files. fm; jumpshare; joomag; Google Drive; Scribd; archive. org; pubhtml5, n. r.)
Extras din Cuvântul sfintei Virginia la sărbătoarea cuvioasei Parascheva, din 27-10-1991 ***
Am însemnat peste tine în ziua aceea lucrare de nepătimire peste tine, lucrare de fire dumnezeiască în trup, ca apoi judecata să nu mai caute spre tine, tată, fiindcă trebuia să vină judecata Mea, și a venit. Cartea Mea pe care ți-am dat-o, aceea este judecata lumii, și de aceea ți-am dat din timp cuvânt de mărturie nouă și curată, ca să nu cazi în judecată când ea va veni peste lume. Să nu fii prins și tu în judecată, și pe tine să te găsească cu Mine și lângă Mine cartea judecății păcatelor lumii, cartea care a fost proorocită de prooroci, după cum în Scripturi este scris: « Va să Se înalțe Domnul și să facă între cuvioșii Săi judecată scrisă ». Amin. Și iată, am scris judecată scrisă, ca să Mă răzbun pe neamuri și pe popoare, să leg în obezi pe împărații pământului și să pun cătușe de fier peste cei slăviți ai pământului și ca să fac între ei judecată scrisă, după cum grăiesc Scripturile, și să pun slava Mea peste cuvioșii Mei.
… Măi fiule de azi, de ce, oare, îți spuneam Eu mereu să nu dorești să mori? Că te voiam sfânt pe tine, și te voiam întru nepătimire, așa cum a fost Ioan cel curat, care stătea alipit cu sânul Meu curat. Înfeciorește-ți inima, Israele, fiule al Meu, ca să nu te poată judeca nimeni cu cartea aceasta. Fugi, fiule, de fața cea schimonosită a fiilor lumii care zic că sunt creștini. Cine mai știe azi ce înseamnă să fie omul creștin? Ni-meni nu mai știe, până la unul nu mai știe. Preoții și arhiereii și-au pierdut toată înțelepciunea; au jucat-o la cărți, la zaruri, la popice; s-au dus cu ea la meciurile iadului, care au ieșit din pământ și care sunt pe pământ; au dat înțelepciunea pe curvie și pe băutură și pe fumat și pe femei, și încă își zic creștini. Nimeni, tată, nu mai iubește nepătimirea, și se duc la altar nespălați de păcate, și nu mai e pe nicăieri nici un strop de sfințenie, măi poporul Meu. De o mie de ani Mă înșeală biserica și își zice că e a Mea. Ba chiar și de două mii de ani Mă înșeală ea, că n-am putut nici acum două mii de ani să fac prin apostoli nepătimire în creștini, și se uitau bieții Mei ucenici la strâmtorarea omului și la firea omului, și au lăsat îngăduință la multe și neplăcute în biserică, fiindcă biserica nu voia nici atunci numai cu cerul, și voia și cu trupul, și așa se pretindea ea că e biserică.
Biserica adevărată a lui Iisus Hristos în om abia acum la sfârșit Mi-am făcut cale și cuvânt cu ea, căci dacă de pe atunci s-ar fi scris toate câte Eu am grăit și am lucrat, nu ar fi încăput cartea pe pământ, după cum este scris aceasta. Nu ar mai fi încăput în nimeni dintre robi credința în Iisus Hristos, Cel ce a venit din cer, Mântuitor de la Tatăl. Adevărata biserică a lui Iisus Hristos este acolo unde se adună frații laolaltă pentru ca să se facă una cu trupul Meu, să fie toți întru nepătimire și să ia toți pe Iisus Hristos, întru pregătire sfântă și veșnică în trup; nu cum este azi în biserici, lume și iar lume care vine la împărtășanie din an în Paști, nepregătiți, nejudecați de păcate, neșterși de păcate, căci oamenii nu-și spun păcatele și nu se curățesc de ele, și aceasta nu înseamnă biserică, cu preot care trăiește în păcate și mai grele decât restul turmei lui. E turma lui, că a Mea nu este, și turma rătăcește ca oile fără păstor, căci păstorul de azi joacă barbut, trage la roata norocului, se duce și se dezgolește în soare, iar prezbiterele de azi, se sperie sfinții și îngerii de ele, că au ajuns cu schimonositul mai rău decât desfrânatele care erau cunoscute pe la casele lor. Își face preoteasa părul pe fier roșu, își înroșește unghiile, se unge cu unsori spre păcătuire, că la ce altceva i-ar folosi unsorile și culorile și schimonoseala în care se așează preotesele? Își cumpără preotesele vopsele și pălării și pânzeturi subțiri, își cumpără din banii tăi, creștinule care zici că te duci la biserică. Te duci și dai bani la altar, și bagă preotul banul( Urâciunea pustiirii sufletului omului,
6