Înfricoșata judecată
Călăul creștinilor Mei, pe care tu îl hrăneai cu cuvinte vândute, credea ce-i spuneai tu. Venea omul să-și spovedească păcatele și faptele, și te duceai cu ele la călău și vindeai pe cei drepți, ca să nu se ridice nimeni mare întru Mine, ca să nu ți se dezvăluie urâciunile tale, fiindcă cel drept iubește dreptatea. Tu iubești desfrânarea și atragi suflete ușoare la păcat, că ești nepăsător de Dumnezeu. Așa ai pângărit altarele cele de la părinți, căci te-ai desfrânat ca fiii lui Eli, și așa faci și azi.
Te învelești cu înțelepciunea ta și cu rangul pe care l-ai luat ca să stai slujitor al bisericii, dar înțelepciunea ta nu seamănă cu a Mea, fiindcă tu îți ești ție dumnezeu, și despre dreptatea Mea nu grăiești nimănui. Despre plata păcatelor nu pomenești nimănui, căci tu păcătuiești. Vina ta nu este cine s-o aducă la lumină ca să fii osândit prin ea, fiindcă tu grăiești îndelung de ochii lumii, și stai pe scaun de neclintit și te acoperi cu haina Mea, dar iată, vin Eu și îți dezvelesc trupul și fapta, că a venit vremea Mea și se sfârșește vremea ta. Nu poți tu să împlinești cuvântul Meu cel de nou Ierusalim, pentru că îl împlinesc Eu, iar ceea ce faci tu este al tău, nu este al Meu, și vei pieri prin lucrarea ta.
O, proorocule mincinos, astăzi sfârșesc cuvântul cel pentru judecata faptelor tale cele împotriva Mea. Iată ce ai făcut: ai fost fur. Scoală-te, și stai înaintea Mea, că Eu sunt Judecătorul pentru cele ce ai făcut. Râu de foc iese din gura Mea, cuvânt de judecată pentru orice faptă. M-am făcut carte de judecată pentru tine și am scris în ea trei zile la rând. Ai lucrat sub aceeași viță cu Mine ca să-Mi tragi de pe temelie biserica, biserica ortodoxă, căci scris este: « Va da să înșele până și pe cei aleși, pe sfinții din biserică », fiindcă nu tot cel ce vine în biserică înseamnă biserică. Biserica este din creștini alcătuită, iar lângă ea a lucrat mereu diavolul ca s-o dărâme de pe temelie și să se fălească împotriva lui Dumnezeu.
Au trecut șapte ani de har, șapte ani de când Eu, Domnul, M-am sculat biruitor și am ridicat steagul Meu de biruință, steagul Meu cel ceresc, pe care am scris Noul Ierusalim, numele cetății lui Dumnezeu și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, nume pe care nu-l știe decât primitorul, precum este scris, căci Mi-am făcut loc curat pe pământ, ca să aibă cerul cale de venire pe pământ și să-și răscumpere așternutul cel pierdut prin omul cel căzut din pământul Edenului, din pământul cerului. La început am făcut din lutul acestei grădini om, și M-am odihnit în el. La sfârșit M-am uitat spre început și am dat cu ochiul Meu peste locul acesta al începutului pământului și al omului de pe el. Iată-Mă cuvânt peste pământ din mijlocul pământului, din vârful pământului, muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvântul.
Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul. Omul s-a așezat împotriva Mea de la început și până la venirea Mea de azi. Omul care stă împotriva Mea se numește diavol, nu se mai numește om, și se numește proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu.
Eu sunt Cuvântul Cel de după șapte ani de la zidirea grădinii de nou Ierusalim, care se cheamă Sfânta Sfintelor Domnului în România, locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui după două mii de ani de la prima Mea venire.
Toate sfârșitu-s-au! Mă întorc spre începutul cel dintâi și încep de unde am rămas, din locul începutului pământului, de unde Eu am luat pământ cu mâna și l-am făcut pe om ca să-l pun împărat peste pământ, dar nu și peste cer. Mă întorc și lucrez ca la început. Cuvânt am lucrat la
26