Înfricoșata judecată
și a ucis pe cel drept din tine ca să ia el numele Meu, nume de Hristos în biserică. Dar el este hristos mincinos, este diavol, este antichrist din fiu în fiu de șapte mii de ani. Slujitorii tăi cei mincinoși, numindu-i păcătoși și răi pe cei drepți, i-au dat mereu la închisoare ca să-i piară prin mâna omului păcătos. Așa a făcut și cu trâmbița Mea în toată vremea lucrării Mele prin ea.
O, slujitorule mincinos, cum de n-ai putut tu să-i odihnești în tine pe cei drepți, pe cei ce- Mi slujeau Mie și nu ție? Minciuna se sfârșește, dar omul drept rămâne și câștigă de la Mine dreptate împotriva ta. Cum de n-ai iubit tu calea dreptății și ai luat calea minciunii sub care stau ascunși păcătoșii?! Acum te-a prins frica, și ca furul dai să împlinești tu Scripturile cele de veac nou peste pământ. Dar în veacul cel nou va fi cer nou și pământ nou în care va locui dreptatea. Pe unde vrei tu să intri în cele noi? Nu poți sări peste poartă. Eu sunt poarta, dar sunt în poarta dreptății, și ea este pentru cei drepți. O, nu poți tu să împlinești nimic bun, că tu Mi-ai tras de pe temelie biserica și Mi-ai culcat la pământ gardul viei Mele. Nu poți decât să strici, că tu slujești minciuna.
Am în față trâmbița Mea din care am sunat pe pământ în zilele cele de apoi. O, cât de oropsită a fost ea pentru numele Meu, de către proorocul mincinos! Câtă jale s-a suit la Mine pentru chinurile ei prin mâna omului mincinos care și azi hulește lucrarea Mea cea din zilele de apoi, căci omul mincinos are capete multe, și pe ele, nume de hulă.
O, durerea Mă frânge, dar Scripturile grăbesc prin cuvântul lor împlinirile lor. Toate sfârșitu-s-au! Cartea cea cu șapte peceți stă deschisă în mâna Mielului. Cerul s-a dat în lături ca o carte, ca un sul, iar împărații pământului și domnii și căpeteniile și bogații și puternicii și robii și slobozii s-au ascuns în peșteri și în stânci, ca să nu audă mânia lui Dumnezeu. Iată, vin ca un fur și vin la fur și îl iau pe neașteptate, căci cel ce nu așteaptă așa este luat.
O, proorocule mincinos cel cu multe capete și cu steme pe ele, iată ce ai făcut! Ai răpit până și cuvântul Meu cel sfânt ca să-l culci sub picioarele tale. Ai călcat în picioare pe cei drepți, pe cei sfinți, și ai pus peste tine numele Meu, zici tu. Îți dau de veste judecata cea pentru fur.
Tu ai luat pacea de pe pământ, că unde grăiești tu, Eu nu vin să dăruiesc pace, și Eu nu mai am biserica sfântă ca să pot veni în ea.
Tu Mi-ai dărâmat legea și sărbătorile și vremea.
Tu te-ai pus în locul Meu peste tot pe unde trebuia să fiu Eu și nu tu. Eu n-am luat niciodată locul unde trebuia să fii tu, dar tu l-ai luat mereu pe al Meu, ca să stai tu pe scaunul lui Dumnezeu și ca să biruiești omul, supunându-i sufletul și cugetul ca să-ți fie supus ție nu Mie. Dar omul era lucrătura Mea, nu a ta.
Tu te-ai crezut mai înțelept ca Dumnezeu și n-ai luat de la Mine înțelepciune, și înțelepciunea ta e din pământ.
Tu te-ai trufit până la scaunul Meu și ți-ai zis: « Sunt un dumnezeu », căci ai luat locul și statul Meu.
23