Înfricoșata judecată
prunciei Mele când preoții și arhiereii căutau viața Mea ca s-o ia de la Mine, fiindcă se temeau de Mine. Cel ce se teme de Mine, acela știe că sunt Împăratul a toate, și de aceea se teme.
Tu ai răpit cuvântul Meu și vrei să-l împlinești tu, dar iată ce este scris în Scripturi: « Sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul; îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea apă cu fiere ». O, nu poți tu să împlinești cuvântul Meu, că e numele Meu pe el. De ce ai pus tu pe el numele tău? Cine ți l-a dat pe el? Cine ți l-a spus? Tu l-ai răpit de la trâmbița Mea și de la poporul Meu pe care-l urmăreai peste tot și îi luai hrana din trăistuță, îi luai pâinea cea de toate zilele, îi luai cuvântul Meu cu care-l hrăneam pe cel din urmă copil al Meu, pe cel din urmă popor al Domnului, poporul cel dintâi între neamurile pământului, căci « cel din urmă este cel dintâi », iar cel mic este mare întru Mine, precum este scris în Scripturi. Ai luat cuvântul Meu, că ești fur, și ți-ai adăugat pedeapsă, că ai scos și ai adăugat la cuvântul Meu cel furat, și ai pus apoi pe el numele tău și al supușilor tăi, care și ei se ascund unul de altul, fiecare de frica celuilalt, fiindcă este cu tine împărăția fricii, și de aceea tu ești neliniștit mereu, tu și toți supușii tăi. Mai mare frică decât tine nu are nimeni, și te temi de pieire, de pieirea cea de la Mine, că tu știi puterea Mea și te lupți cu ea ca să nu pieri prin ea. Ai luat cuvântul Meu și vrei să-l împlinești ca un credincios. Dar nu, că Eu te vădesc că ești fur de cele sfinte, și îți dau de veste judecata cea pentru fur, că tu ai luat pacea de pe pământ, și Eu nu mai am biserică sfântă, nu mai am unde să rostesc cuvântul „ Pace!“, că unde grăiești tu, Eu nu stau, fiindcă nu se poate Dumnezeu și mamona laolaltă.
Patruzeci și cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu ca să-l furi și ca să faci din el avutul tău. În zadar ești viclean, că râu de foc este cuvântul Meu, și în el vei arde, că teai jucat cu focul, cu cuvântul Meu cel slujit de îngerii luminii, nu de tine și de îngerii tăi, îngerii întunericului. Iată de ce ești tu vinovat, tu și nu altul în locul tău. Iată de ce ești tu proorocul cel mincinos, care a furat cuvântul Meu, tu și nu altul în locul tău. Ce am Eu să-l judec pe cel din afară? Tu și nu altul este vinovat, că tu Mi-ai luat statul Meu din biserică, și pe Mine M-ai numit minciună când am venit să te chem la pocăință, fiindcă în mijlocul poporului Meu pe care tu Mi-l dușmănești cu cuvânt de ocară, stă cuvântul Meu judecător peste tine, că ești fur și Mi-ai răpit via.
Te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul, căci Ierusalimul nu mai este, iar ce este acolo nu este Ierusalim, ci este mamona. Ce a făcut mamona? S-a apucat prin supușii lui și a zidit din nou ca să se strângă lume de pe lume acolo unde M-a răstignit pe Mine omul trufaș. O, dacă M-au răstignit, de ce se mai aude acolo slavă pentru numele Meu, acolo unde Eu am fost răstignit de omul cel potrivnic Mie? Aceia Mă slăvesc pe Mine pentru bani, așa precum și tu ai făcut, proorocule mincinos, care ți-ai înfipt cortul tău în țara strălucirii, precum este scris despre tine: « El va înfige corturile palatului său între mare și muntele cel sfânt și strălucit, și apoi va veni sfârșitul lui ». Amin. Așa ai făcut. La trei mile de locul grădinii cuvântului Meu tu ai împlinit această Scriptură, ca să folosești numele Meu pentru banii tăi. Vai ție de cele ce ai făcut în zilele cele de apoi! Te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul; Ierusalimul, pe care omul lacom l-a zidit din nou, ca să aibă prilej de câștigat bani, că nu de dragul lui Dumnezeu l-a zidit iar. Acolo se duce omul din toate părțile și își vede judecata și nu știe cu ce se întoarce întru ale sale. Se întoarce cu judecata sa, căci omul a fost răstignitorul lui Dumnezeu. Nu s-a întors sfânt nimeni de acolo, nu s-a lăsat nimeni de păcat dacă a fost acolo, dar s-a fălit că a fost, și nu i-a folosit fostul lui acolo.
20