Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
lumii în alte limbi, ca auzind să nu priceapă, dar la voi grăiesc cu duhul proorociei, care învederează pe cele ascunse ale omului, ca să se închine omul lui Dumnezeu, și să-L mărturisească apoi, și să vină oamenii spre acest duh proorocesc, iar Eu prin voi vădindu-le pe cele din ei, să vadă ei că sunt cu adevărat printre voi și că împărăția Mea din voi este împărăția care nu cade, și înaintea căreia omul se umilește și se descoperă ca să creadă, căci proorocia este pentru cei ce cred, precum vorbirea în pilde este pentru cei ce nu cred.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților patruzeci de mucenici din Sevasta, din 22-03-2004
***
M-am oprit la fântâna din Sihar, la fântâna lui Iacov în vremea Mea cu ucenicii Mei cei din iudei, pe când Eu îi pregăteam pe ei pentru împărăția lui Dumnezeu, care venise pe pământ odată cu nașterea Mea din Fecioară, Om între oameni, Dumnezeu din Dumnezeu, căci Tatăl Mă trimisese să Mă fac Fiu al omului pe pământ, și apoi să Mă dau cu iubire jertfă de împăcare a omului cu Tatăl, prin răstignirea pe care Mi-a făcut-o poporul la care venisem să-l fac părtaș al harului învierii Mele dintre cei morți și al înălțării Mele în Tatăl, ca apoi să-i trag pe toți la Tatăl, pe toți cei care cu iubire vor bea din apa Mea, din izvorul vieții, căci Eu sunt izvorul ei. Amin.
Sunt deasupra ta, Ierusalime nou. Sunt cu norii slavei Mele. Sfinții și îngerii sărbătoresc praznicul cel de azi al fântânii întâlnirii în curțile Mele cu voi, căci această fântână are ca înger al ei pe femeia samarineancă, pe cea cu care Eu M-am întâlnit la fântâna lui Israel și am grăit vestea împărăției cerurilor și a vieții veșnice peste ea și peste cetatea Samariei. Binecuvântată să fie în mijlocul tău și în curțile Mele cu tine taina fântânii samarinencei, taina fântânii întâlnirii, căci Eu Mă întâlnesc cu omul la această fântână, la acest izvor de cuvânt din mijlocul tău și care izvorăște peste tine din gura Mea, și îi grăiesc lui despre viața veacului ce va să fie, despre împărăția Mea în om și între om și om, și pic cu pic peste tot pământul începând de la tine, popor al cuvântului Meu, că tu ai peste tine râul vieții și crești prin el și stai micuț ca să fii al împărăției Mele, căci a acelor mici este ea. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paști, a samarinencei, din 09-05-2004
***
Acum, după două mii de ani, când Eu am despărțit veacul cel pământesc de veacul cel ceresc și l-am trecut în veacul cel nou cu piciorul lui pe poporul cuvântului Meu, acum, la masa împărăției Mele cu el, stau cu sfinții și vă dau glas vouă, o, ucenici iubiți, că vă sărbătoresc îngerii și sfinții ziua voastră de sobor în duh de biserică, cei din cer cu cei de pe pământ la masa Duhului Sfânt, Care Se îmblânzește la credința celor credincioși ca să fie purtat ca la sfârșit de timp, căci acum, la sfârșit de timp, Eu am avut credință de la cei ce sunt poporul Meu, și cu această credință am despărțit veacurile, cel ceresc de cel pământesc, pe omul cel ceresc de omul cel pământesc, și stau la masă de Duh Sfânt cu cei ce sunt acum poporul Meu, poporul veacului cel ceresc pe pământ, căci Eu pe pământ Îmi am lucrarea, și cu cerul lucrez pe pământ.
… Am zis tuturor acum două mii de ani: « Dacă voi ați avea credință cât un grăunte de muștar și nu mai mult de atât, ați zice muntelui să se mute, și s-ar muta ». O, necredința omului în Dumnezeu s-a făcut munte împotriva credinței în Dumnezeu a omului, căci credința este muntele cel înalt de pe care Eu cuvintez ca să-l hrănesc pe om cu cuvântul gurii Mele mai mult decât cu pâine. Amin. Bobul de muștar încolțește și își dă trup și se face mare și crede crescând chiar
62