Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
Eu nu Mă bucur de așa sărbători, și Mă bucur de sărbătoarea venirii Mele la cei ce Mă iubesc cu viața lor cea sfântă, și petrec cu ei și Mă bucur. Acum îngerul Meu stă gata să sufle în lumina bucuriilor oamenilor mari de pe pământ, care-și fac nume între oameni mărindu-se cu slavă omenească, cu slavă care trece ca iarba.
Iată minciuna. Ea se întinde de la margini la margini. Iat-o: « Femeie care șade pe fiară roșie, plină cu nume de hulă, având șapte capete și zece coarne, cu cupa plină de urâciunile și de pângărelile desfrânării ei, iar pe frunte are scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului, beată de sângele sfinților și al martorilor Mei. Și se va sui din adânc și va merge spre pieire, căci toate sfârșitu-s-au », și așa este scris. Glasul îngerului Meu a strigat mereu și a zis: « Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți din păcatele ei și să nu luați din bătăile ei ». Păcatele ei au ajuns până la cer, și îi vom da înapoi precum ne-a dat ea, îi vom măsura îndoit. În cupa în care ne-a turnat ea îi vom turna de două ori. Ea este împărăteasă, iar Eu sunt Judecătorul ei. Împărații pământului care au făcut voia ei se vor bate în piept și vor zice: „ Vai!“, iar cerul se va veseli, și sfinții și apostolii și proorocii vor vedea dreptatea Mea de partea lor, precum este scris în Scripturi. Amin.
S-au strâns oamenii mari ai pământului ca să facă sărbătoare pentru nașterea Mea în Betleem, dar după două mii de ani de la nașterea Mea între oameni, iată, Eu vin iar, și nu găsesc om sfânt pe pământ, om care să Mă sărbătorească pe Mine, Cel Sfânt. De aceea M-am ascuns și lucrez tainic și Îmi pregătesc venirea Mea cea cu slavă pe pământ împotriva minciunii care vrea să se facă hristos pentru om, hristos mincinos, care înșeală cu venirea lui pe toți, mari și mici, bogați și săraci, robi și slobozi, împărați și ostași, botezați și nebotezați, căci minciuna e minciună, ca și omul. Eu însă sun din cuvânt, ca să se audă venirea Mea, și iată-i pe toți, că se ascund în peșteri și în stânci de teama venirii Mele, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea.
… Mă nasc cuvânt în ieslea Mea din mijlocul României, țara strălucirii, locul întoarcerii Mele după două mii de ani, locul nașterii din nou a lumii. Îmi voi înnoi toată facerea, și pe om, căci am zis: « Noi le fac pe toate ». Amin. Toți cei mari sunt prinși în cursa măririi lor, și nimeni nu este cu mărirea Mea, cu mărirea sfinților Mei, dar cel ce nu este sfânt nu va mai fi. Amin. Fac totul nou, ca la începutul facerii. Suflarea gurii Mele naște ca la început, căci scris este despre Mine: « El a zis, și s-a făcut ». Amin. Lucrez tainic, ca și acum două mii de ani. Am dat pe Fecioară spre logodire ca să fie ocrotită de moarte, căci în Israel, cel desfrânat trebuia omorât cu pietre. Cine ar fi fost să înțeleagă taina nașterii Mele din Fecioară? Nici azi nu înțelege nimeni, căci dacă ar înțelege s-ar înfricoșa pentru nașterea Mea din Fecioara căreia nu i s-a stricat fecioria prin naștere. Merge omul la biserică și cântă zicând: „ Bucură-te, Maică, pururea Fecioară!“, dar nu se înfioară omul de această taină, și stă liniștit în păcatele lui, dar el este judecat de nașterea Mea din Fecioară și din Maică pururea Fecioară. Eu am venit din cer pe pământ ca să-l iert pe om și să-l înviez pentru cer, dar omul nu se pocăiește. O, cel ce nu mai face nici un păcat, acela este cel ce s-a pocăit de păcate înviind prin unirea lui cu Mine, făcându-se un trup cu Mine. Altfel nu se pocăiește omul. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului, din 07-01-2000 ***
… Două mii de ani am tăcut ca în mormânt, iar a treia mie de ani este învierea, iar Eu sunt începătura învierii, precum este scris despre Mine și despre înviere în Scripturi. Două mii de ani sunt ca cele două zile în care Eu am stat ascuns în mormânt, iar a treia mie de ani este ca ziua a treia în care Eu am înviat și M-am arătat ucenicilor Mei. Aceasta este
35