Trâmbițele apocaliptice
Somn greu coboram peste trâmbița Mea, de nu mai simțea nimic trupul ei chiar dacă era ars, lovit, înțepat, strivit, și treceam Eu cu cuvântul Meu prin ea și ieșea din ea cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. O, așa M-a purtat ea vreme de douăzeci și cinci de ani ca să-Mi grăiesc cuvântul Meu, iar suferința trupului și a duhului ei era mare. Curgeau râuri de sudori din ea în vremea grăirii Mele prin gura ei plină de mireasmă simțită de cei ce ascultau cuvântul Meu prin ea, o, și numai Eu știam suferința ei și focul din ea ca să nu-i ardă trupul, o, și se uitau din cer sfinții la lucrul Meu prin ea, și se mirau cu mirare mare oștirile de sfinți, și taina Mea cu Verginica a fost mare pe pământ, măi poporul Meu, și se nășteau în multe minți iscodiri și vorbe de colo-colo duse de cei ce veneau și iscodeau, iar ea era luată și dusă la cercetare, la defăimare și la suferință, dar mâna Mea era ocrotitoare peste ea, și o puneam sub pază de îngeri ca să n-o poată doborî prigonitorii și iscoditorii, o, și se uită ea acum din cer dintre sfinți la vremea Mea cu ea pe pământ și o doare, o doare pentru toți cei care n-au avut darul să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu și să ajungă ei să descopere voia Mea, cu care Mă purtam după ei ca s-o priceapă și s-o urmeze ei.
… O, Verginica Mea, te sărbătoresc sfinții în sărbătoarea lor de azi, în duminica tuturor sfinților, așa cum au hotărât sfinții părinți sărbătoarea aceasta pentru toți sfinții Mei. O, ce frumoasă a fost supunerea ta sub voia Mea, Verginica Mea! O, ce frumos este omul a cărui inimă nu cunoaște trufia și îngâmfarea! El stă înaintea Mea și descoperă voia Mea cea pentru el.
O, ce mare grijă a fost să am cu toți sfinții Mei, și ce frumos am lucrat când am început cu tine trâmbițarea Mea și toată calea cuvântului Meu apoi peste pământ până azi, Verginica Mea! Tu ești rădăcina, tu ești temelia pe care am început, și pe care am zidit apoi mersul cuvântului Meu pe mai departe peste pământ ca să nu stau din mers, din drumul cel croit prin suferință și prin răbdare ca să merg cu lucrarea facerii cerului cel nou și a pământului cel nou, așa cum este scris să ajung cu facerea cea nouă, lucrată prin cuvântul gurii Mele peste pământ.
Toți sfinții te privesc cu nesaț și-ți așteaptă grăirea peste cetatea Mea de cuvânt și peste sărbătoarea lor și a ta, Verginica Mea. Eu sunt tot ce ești tu, Eu sunt, așa cum tu ai fost tot ce a fost să pot Eu prin tine în vremea Mea cu tine pe pământ, iar acum Eu sunt, și toți sfinții Mei trăiesc în Mine, precum este scris.
— O, cine, Doamne, cine poate să se laude cu ceva după adevăr, dacă nu doar numai cu Ființa Ta înăuntrul său? Lauda mea ești Tu. M-am născut pentru Tine pe pământ, după cum a fost voia Ta, și m-ai crescut apoi în voile Tale, iar eu Te-am ascultat. Ascultarea mea de Tine a fost tot sprijinul meu pe pământ în durerile vieții, dureri care ne țin ai Tăi pe noi, pe cei ce suferim dureri.
O, le-aș spune și eu, Doamne, le-aș spune de lângă Tine, le-aș spune la toți cei de pe pământ, la toți cei care cunosc sau nu cunosc îndeajuns taina Ta, taina cuvântului Tău peste pământ lucrând de mai bine de șaizeci și cinci de ani venită cu Tine pe pământ, și iată ce le spun:
O, feriți-vă, și sfânt să vă fie acest cuvânt, feriți-vă să iscodiți sau să vorbiți de rău sau să clevetiți asupra venirii Domnului Iisus Hristos cuvânt peste pământ acum, și asupra poporului la care El poposește cu lucrarea Sa cea de azi, căci toți cei care s-au încercat prin vreme în această sabie cu două capete a slavei cuvântului Său ca să-l iscodească sau ca să-l defaime sau ca să nu-
86