Trâmbițele apocaliptice
– O, Verginico, așa vom lucra, și vom grăi despre sfinți și vom spune că sfințenia din om este vederea care vede pe Dumnezeu din om și în om. O, Verginico, e mare ziua de serbare a sfinților, că tu încununezi cu slava venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl sărbătoarea cea mare a tuturor sfinților Mei, și ești purtată de sfinți cu multă iubire, că ai fost trâmbița din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea, că Eu sunt cea de a șaptea trâmbiță, și așa se cheamă venirea Mea, se cheamă trâmbițarea celui de al șaptelea înger, și am scos deasupra cartea Mea cu tine, că am putut să fac aceasta, după cum am proorocit în vremea Mea cu tine că voi împlini așa. Și iată, am împlinit prin cei mai mici, căci scris este în Scripturile cuvântului Meu cel de acum două mii de ani: « Mulți din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și cei de pe urmă vor fi cei dintâi ». Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților. Sărbătoarea nașterii sfintei Virginia, din 22-06-2003
***
O, copii zdrobiți în porți, să nu se scurgă ziua aceasta fără ca Eu, Domnul, să nu o însemnez în cartea Mea cu voi, ziua intrării în cele ce nu se văd a trâmbiței Mele Verginica. Să vă ridicați așa cum puteți, să ne ridicăm unii pe alții, Noi pe voi, și voi pe Noi, fiilor copii, fiilor cuvântători, și să-i dăm glas cuvântului de sărbătoare, de pomenire a trâmbiței Mele care a sunat înaintea Mea ca să pregătească ea zilele Mele de acum cu voi peste pământ, căci acum Eu, Domnul, trâmbițez în toate laturile ca să sfârșesc ce a mai rămas de lucrat pentru supunerea a tot și a toate înaintea Tatălui Savaot. Amin.
Sunt cincizeci de ani de când glasul Meu roagă pe om să lucreze pentru Mine și nu am putut până la voi să fac omul să-și lase lucrul și rangul și casa și coasa ca să facă apoi lucrul Meu, și să învețe mai întâi să-l facă. Am folosit-o pe Verginica de trâmbiță prin care să-i strig pe oameni să audă glasul Meu și să împlinească ei cuvântul Meu. Douăzeci și cinci de ani am trâmbițat prin ea( 1955-1980, n. r.), și apoi am trecut cu ea în cele ce nu se văd, și s-a făcut serbare în cer pentru ea în ziua aceea, pentru intrarea ei între sfinții cei mari cu lucrarea, și mulți de pe pământ mijlocesc acum la Mine prin ea pentru mântuirea lor, iar sfinții și îngerii serbează azi ziua ei de intrare în cer și încă aproape douăzeci și cinci de ani de lucrare a ei, dar din cer acum. Amin.
Cu tine, Verginico, sunt venit la ei; cu tine și cu apostolul Andrei, căci el a fost cu Noi martor la pecetluirea cu sfințenia Domnului peste grădinița cuvântului care curge din cer în ea ca să adape pământul. Deschide gurița și arată-te apoi și dă-le lor apoi! Amin, amin, amin.
– Arată-Te cu mine, Doamne, căci Tu ești Stăpânul meu și al sfinților Tăi, iar sfinții nu au altă bucurie în afară de Tine. Fă-mi intrarea în cartea mea cu poporul cuvântului care coboară din cer pentru facerea din nou a toate pe câte le-ai făcut la început, căci s-au învechit de la relele din om. Fii ușa mea de intrare la poporul Tău și al meu. Sunt zilele sărbătorii biruinței Tale peste pământ cu legea Ta cea pentru vecii, legea sfințeniei. Amin.
Sfințenia este cea mai mare iubire care poate sălășlui în trupul celui ce are în el iubirea lui Dumnezeu. Sfințenia este poarta prin care omul intră la Dumnezeu și Dumnezeu la om. Această iubire a fost iubirea cu care Tu ai coborât pe pământul român în anul șapte mii cinci sute de la facerea lumii, an când ai întocmit grădinița cuvântului Tău de azi și chivotul de pe ea. Amin.
56