Trâmbițele apocaliptice
minciunii, antichristul, așa grăiesc: îl voi arunca pe pământ, căci se va sui pe cer ca să vină în locul Meu și să-și zică „ rege“ și să-și zică „ hristos“. Îl voi arunca pe pământ și va fi zdrobit, el și îngerii lui, el și slujitorii lui. Iar Eu vin curând însoțit de îngerul Meu, precum M-am suit la Tatăl. Vin să fac dreptate sfinților, care-Mi zic mereu: „ Când, Doamne?“. O, un pic, un picuț încă, și vin. Curând, curând vin, căci sunt gata și vin, și îngerul Meu merge înaintea Mea, căci vin. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului, din 15-02-1999 ***
O, fiilor, eram tot un foc în trupul trâmbiței Mele, dar pentru dragostea celor ce Mă căutau, n-o cruțam. I-am ars de tot trupușorul, căci Eu sunt foc mistuitor, după cum este scris în Scripturi. Luam mereu apa milei Mele și turnam peste trupușorul trâmbiței Mele ca să-i moi văpaia, căci Eu Mă făceam văpaie în ea când grăiam cuvântul Meu în ea. O, fiilor din grădină, o, cât am suferit Eu în ea, și cât a suferit ea în Mine, și suferința o întărea. Iubirea ei și mila ei pentru Mine o făceau să stea supusă văpăii care se mistuia în ea când Eu grăiam cuvântul Meu în ea, și vremea era grea și apăsa peste trâmbița Mea, căci peste tot era omul, și omul se făcea că e mare, ca și azi, căci se teme om de om, și se cinstește om pe om pentru câștig murdar, pentru folos nedrept. Venise vremea cea scrisă în Scripturi, să vin să-Mi strâng turma risipită, să vin să răscumpăr făptura și s-o înnoiesc, să-l scol din moarte și din păcat pe om, să aduc pe pământ lumină din lumină și să-Mi pregătesc calea venirii Mele de lângă Tatăl cu trupul Meu cel înălțat la Tatăl acum două mii de ani. Venise vremea iubirii, să-Mi pregătesc mireasă pe pământ din cei mai mici ai vremii. Venise vremea să vin să Mă fac cuvânt pe pământ, că așa era scris în Scripturi, și când am venit, n-am avut unde să- Mi plec capul, n-a fost nimeni să Mă vadă și să Mă urmeze ca acum două mii de ani când Mă urmau ucenicii Mei, care înțelegeau că Eu sunt de la Dumnezeu venit ca să împlinesc Scripturile venirii Mele. Iată, când am venit, n-a fost nimeni să Mă vadă și să-Mi facă locaș de venire, și Mi-am făcut Eu locaș, și l-am numit trâmbiță a Mea, căci M-am ascuns în ea, și am ieșit cuvânt din ea, și am păstorit cu el. Dar oile erau robite la stăpân și cu greu veneau la glasul Păstorului, și vremea era grea, și Eu ardeam în trâmbița Mea, ardeam de dorul oilor Mele. Le îmbiam cu glas dulce, le ștergeam ranele, le vindecam suspinurile, dar ele nu puteau cu Mine, că vremea era grea. Eram tot un foc în trupușorul trâmbiței Mele, iar cei ce auzeau de acest foc veneau greu la căldura lui, și am proorocit prin ea vremea cea de azi, ca să vin să dezleg pe cei legați și să-i scot de sub robia omului și să merg cuvânt peste pământ. Și am împlinit proorocia, căci cu voi Mă ajut și scriu cartea Mea din zilele acestea, cartea pe care am început-o în ziua când am venit și Mi-am făcut locaș în trâmbița Mea Verginica, în anul 1955. Cartea aceasta este venirea Mea la cei credincioși, cărora Eu, Domnul, le-am dat și le dau darul credinței sfinte, ca să-Mi cunoască venirea, ca să-Mi vadă venirea, și să Mi-o vestească în lung și în lat pentru cei ce se vor apleca să creadă, și să Mă aleagă, și să rămână pentru chemarea Mea.
Stăm cu cartea deschisă și scriem în ea, că e zi cerească, fiilor. E zi pentru trâmbița Mea, ziua când Eu, Domnul, am venit și am luat-o lângă Mine în cer, că vremea era grea. Voi ați rămas în urma ei, și vremea era grea. Voi ați luat să duceți mai departe crucea Mea, și vremea era grea, și voi erați micuți, fiilor mici. Atunci am venit și am lucrat cu putere și v-am făcut loc pe pământ cu crucea Mea, cu venirea Mea, și am făcut din voi crucea venirii Mele, semnul cel de dinaintea arătării slavei Mele venind cu sfinții și cu îngerii întru slăvită venire, și v-am
47