Taina omului şi a femeii
O , iubitul Meu Israel , omul a dat la o parte cuvântul Meu ; mereu l-a dat la o parte , nu numai acum , tată . Este scris pentru om : « Omule , să nu iei numele Domnului în deșert », că nu va ierta Domnul pe unul ca acela . Dar omul este orb , căci omul orb vede numai pe cele lucrate de el . Omul orb este cel ce ia numele lui Dumnezeu în deșert , și își dă numele lui peste toate câte el le face . Dar iată , taină vă spun vouă , fiilor , că după ce a căzut binele din om , omul a înlocuit binele din el cu semeția de sine , cu răul , fiilor . Și cum vine aceasta ? Deschideți-vă urechea înțelepciunii Mele în voi și ascultați . Când Dumnezeu a făcut cerul și pământul , lumina , și ziua , și noaptea , și tăria cerului , și hotar apelor , și uscatul pe care l-a numit pământ , și iarba verde cu sămânță în ea , și pomii cei cu rod după neamul lor , și soarele , și luna spre luminarea zilei și a nopții și spre semnele anotimpurilor , și stelele ca să lumineze pe pământ , și toate vietățile de pe pământ și din ape , și păsările ca să zboare pe pământ și pe întinsul cerului , și peștii , și dobitoacele toate , și târâtoarele , și tot ce a făcut Dumnezeu la început , a văzut Dumnezeu că este bine tot ce a făcut , și apoi l-a făcut Dumnezeu pe om ca să aibă stăpânire peste pământ , peste pești , peste păsări , peste dobitoace și peste toate jivinele care se târăsc pe pământ . L-a făcut Dumnezeu pe om , bărbat și femeie , și a privit Dumnezeu la toate câte făcuse și erau bune foarte , iar omul nu cunoștea decât binele pe care îl făcuse Dumnezeu , și i-a spus Dumnezeu omului ce este bine , i-a spus să se ferească de rău . A zidit Dumnezeu grădina Edenului pentru om , și l-a luat pe Adam și l-a pus în grădină ca s-o lucreze și s-o păzească , și i-a poruncit lui Adam , zicând : « Din toți pomii grădinii vei mânca , dar din pomul cunoștinței binelui și a răului să nu mănânci , fiindcă în ziua când vei mânca din el , vei muri ». Și apoi a făcut Domnul ajutor omului pe potriva omului , căci Adam pusese nume la toate viețuitoarele pe câte le făcuse Domnul , și Domnul Se uita la Adam să vadă cum le va numi pe fiecare , căci de la început a lăsat Dumnezeu voia liberă peste om . Și nu a aflat Adam ajutor pe potriva lui din toate viețuitoarele la care le pusese el nume , și atunci Dumnezeu a pus somn peste Adam și l-a adormit și a luat din el pe femeie și-a adus-o la el ca să-i pună nume . Și atunci a zis Adam : « Aceasta se va chema femeie , căci din bărbat a fost luată , și pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup ». Așa a grăit Adam după ce Dumnezeu a făcut-o pe femeie din una din coastele lui Adam . Și iată , Adam avea de tată și de mamă pe Dumnezeu , și a spus : « Va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup ».
Fiilor , fiilor , Adam și-a luat voia liberă încă de la început , după ce Dumnezeu l-a făcut . Atunci nu era decât binele și omul pe care l-a făcut Dumnezeu ca să stăpânească peste toate câte erau făcute . Omul a născut din el răul , a născut din el nesupunerea și neascultarea , și omul nu s-a supus lui Dumnezeu , și apoi s-a pierdut din Dumnezeu . Și după ce a căzut binele din om , omul a înlocuit binele din el cu semeția de sine încă de la început , poporul Meu . O , Israele , încă de la început s-a despărțit omul de Dumnezeu și s-a alipit cu femeia sa și au fost amândoi un trup . Tot omul se iubește pe sine și pe femeia sa , și femeia se iubește pe sine și pe bărbatul ei , și nimeni nu mai iubește pe Dumnezeu , căci omul a zis încă de la început că va lăsa pe Dumnezeu și se va alipi bărbat și femeie și vor fi un trup . N-a crezut omul în Mine ca să asculte ce i-am spus și să nu facă ceea ce i-am poruncit să nu facă . Aceasta a fost singura poruncă pe care am pus-o peste om : să nu mănânce bine și rău , că nu poate omul să slujească și lui Dumnezeu și diavolului . Iar când am venit cu poruncile peste oamenii căzuți , cea dintâi între porunci așa a fost : « Să iubești , omule , pe Dumnezeu din toată inima , și cugetul , și virtutea , și sufletul tău », căci cine nu iubește pe Dumnezeu , nu are iubire din Dumnezeu , nu are iubire . Unul ca acela are iubire de sine , are semeție de sine , are iubire fără Dumnezeu , așa cum a avut și omul cel de la început . O , fiilor , cel ce iubește nu are nevoie de iubire , că acela are iubire și nu-i mai trebuie , iar cel ce nu iubește , acela caută iubire , acela are nevoie de iubire și caută să fie iubit , caută în
20