Aceasta este taina de mântuire a omenirii - taina nestricăciunii !
Când stomacul fătului este în întregime format , putând să primească sucurile mai grosiere care provin din corpul mamei , pentru a susține sucurile interioare și sângele fătului , acesta se separă de mama sa și se naște în lumea exterioară , înzestrat cu cinci simțuri care îi permit să se adapteze la nevoile naturii . El începe astfel să absoarbă în sine lumea pe care o percepe cu ajutorul simțurilor sale . Mai bine zis , el începe să absoarbă diferite elemente ale acesteia , precum lumina , sunetele , gusturile , mirosurile și sensibilitatea generală , care au rolul de a contribui la dezvoltarea sufletului , dar și la creșterea corpului fizic , în funcție de nevoile acestuia . Toate aceste procese se petrec în anii care urmează . Astfel , în interiorul copilului cresc de fapt doi oameni : unul material și unul substanțial ( care conține în sine ființa esențială a omului ).
Ascultați-Mă cu atenție ! Cu circa trei zile înainte de naștere , în regiunea inimii copilului se formează o altă bulă micuță , alcătuită din substanțele cele mai subtile și mai rezistente . În această bulă este introdus un spirit căzut ( devenit rău ), dar care reprezintă totuși o scânteie din Iubirea divină . Această scânteie este depusă în corp , indiferent dacă acesta este de sex masculin sau feminin , căci spiritul nu cunoaște diferențierea între sexe . Abia odată cu trecerea timpului își va asuma el o identitate sexuală sau alta , pe care o va manifesta prin pasiunea sa amoroasă .
Deocamdată , acest spirit este inert , așa cum a fost de altfel de foarte mult timp , de când a fost izgonit în materie . În ceea ce privește sufletul , acesta are o natură substanțială imponderabilă , simplă și indestructibilă . Simțurile sale se dezvoltă gradat și corespund celor corporale , cu diferența că sunt mai subtile . Astfel , urechilor fizice le corespunde rațiunea , ochilor le corespunde inteligența , gustului îi corespunde delectarea în fața impresiilor primite de la sunet și de la lumină , mirosului îi corespunde facultatea de a distinge între bine și rău , iar simțirii ( facultății generale ) îi corespunde conștiința vieții naturale , generată de evoluția constantă a substanțelor cele mai subtile în organele sufletului , care corespund organelor mai grosiere ale corpului . Așa cum înainte sucurile corpului au dat naștere prin circulația lor ființei sufletului prin substanțele aduse din lumea exterioară , la fel , spiritul închis în mica sa bulă începe să primească acum , grație circulației substanțelor mai subtile din organele sufletului , o hrană adecvată , care îi permite să crească și să se maturizeze , până când devine suficient de puternic pentru a-și sparge bula și pentru a penetra progresiv toate organele sufletului . Spiritul începe să se hrănească astfel cu gândurile sufletului , dând naștere unui al treilea om , al cărui sediu este sufletul . Procesul se petrece astfel : spiritul dispune și el de organele sale , care corespund celor ale corpului și celor ale sufletului , cu diferența că ele au o natură pur spirituală . Astfel , auzului și rațiunii le corespund la nivel spiritual percepția sau sensibilitatea ; văzului și inteligenței le corespunde voința ; gustului și delectării cu efectele sunetelor și luminii le corespunde facultatea de a distinge toate lucrurile din lume în funcție de formele lor caracteristice ; mirosului și percepției binelui și răului le corespunde percepția adevărului și a minciunii ; în sfârșit , conștiinței vieții naturale îi corespunde sentimentul iubirii .
Așa cum hrana corpului este condiționată de toate simțurile acestuia , la fel se petrec lucrurile și în cazul sufletului , dar și în cel al spiritului . Dacă hrana primită nu este bună în ansamblul ei , ea intoxică totul , care devine astfel condamnabil . În schimb , dacă hrana este bună în ansamblul ei , totul devine bun și acceptabil . Acestea sunt raporturile naturale dintre corp , suflet și spirit . Totul depinde de hrană , respectiv dacă aceasta este bună sau rea .
Tot ce aparține acestei lumi este rău pentru spirit , întrucât îl atrage pe acesta către lumea materială , or Eu am smuls acest spirit din închisoarea sa și din noaptea ( care echivalează cu moartea ) în care a zăcut până acum în sânul materiei și l-am depus în inima sufletului tocmai pentru ca el să revină la viață și să se purifice de tot ceea ce este senzorial și natural , respectiv material și corporal , devenind astfel în sfârșit capabil să primească în sine viața Mea .
Dacă hrana pe care o primește spiritul este rea , el redevine temporal , atașat de bunurile lumești , senzual și în cele din urmă material , deci la fel de inert cum era înainte de nașterea omului .
65