Cuvântul lui Dumnezeu despre schimbarea sărbătoril Cuvântul lui Dumnezeu despre schimbarea sărbătoril | Page 5

Schimbarea sărbătorilor şi lepădarea de credinţă
numele lui Dumnezeu și de locurile închinate lui Dumnezeu și fac fărădelege în loc sfințit de părinți și stau pe pieptul părinților , pe pieptul bisericii-mamă , pe pieptul bisericii de răsărit , căci răsărit înseamnă Dumnezeu , înseamnă sfințenie în trup și viață cerească între oameni .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt , din 11-06-1995 ***
O , fiică Românie , nu mai călca serbările cerului pe pământ , căci sfinții sunt deasupra ta cu cerul lui Dumnezeu pe aripi de Duh Sfânt , pe vânt de Duh Sfânt . Caută în legile tale cele de dinaintea furtunii și te întoarce cu fața spre părinți , ca să se întoarcă cu fața la tine părinții tăi , căci rugăciunile fiilor Mei cei unși cu care vin spre tine , se vor împlini rugăciunile lor în fața ochilor Mei . Cuvântul Meu se va împlini , căci are putere în el cuvântul cel rostit . Mai întâi este cuvântul , și apoi vine fața lui , căci așa se lucrează prin cuvânt .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina , din 24-11-1996 ***
… O , iubitul Meu , vine vremea să dăm deoparte cele șubrede și să răsară în locul lor cele neclintite care au fost sub ascuns ținute , căci a fost vremea strâmtorării de sub fiara roșie , care și-a sfârșit stăpânirea ei și numărul celor șaptezeci de ani despre care scrie în Scripturi . România Mea este țara strălucirilor , care se va vedea răsărind de la Dumnezeu , căci ea a fost robită sub vremea lui Edom , dar vine vremea așezării la loc a împărăției lui Israel , vine vremea să zidim înapoi cele dărâmate , căci fiara roșie și-a întins cortul ei peste biserica Mea și a strămutat de la locul lor vremile și sărbătorile Domnului și serbările sfinților care stau la temelia bisericii Domnului . Iată , urâciunea pustiirii care a intrat în biserica Mea , se scrie și pentru ea sfârșit , și toate vor veni la matca lor . Plâng sfinții din cer și așteaptă să se serbeze iarăși sărbătorile lor , căci acelea sunt zilele cerului și sunt zilele Domnului , care au fost strămutate de la locul lor , și România Mea a călcat peste ele . Dar Mă voi ridica în vremea aceasta și voi spăla pământul României Mele și voi întoarce inima fiilor către părinți , și a părinților către fii , ca să nu vin și să lovesc cu blestem pe cel ce a mai scăpat cu viață .
… O , strămoșii tăi se roagă în Mine , se roagă Tatălui ca să coboare peste tine Duh Sfânt ca să știi să înțelegi cuvântul vieții , Evanghelia cuvântului Meu care se vestește la toate neamurile pământului mai înainte de arătarea trupului slavei Mele , țara Mea . Se roagă strămoșii pentru tine ca să nu uiți serbările strămoșești , și să te așezi în ele , și să le așezi la locul lor , țara Mea creștină , căci măsura facerii așa a lucrat când am așezat semnele vremii . Am lucrat cu măsură când le-am făcut pe toate , și rosteam când lucram facerea la început , lucram și ziceam : « Am făcut », și a fost o seară și o dimineață pentru fiecare facere din cele ale facerii . Asta e măsura : o seară și o dimineață , și nu cum măsoară omul timpul ca să schimbe vremurile de la locul facerii lor .
Omul a schimbat hotarul facerii și praznicele care vin din strămoși . Eu sunt Cel ce am făcut vremile și semnele vremii , și omul a schimbat semnele vremii de la locul lor , și când le-a schimbat , a uitat că măsura este ziua , o seară și o dimineață , și se numește ziuă măsura . Eu sunt Cel ce am făcut luna spre vremi și soarele care-și cunoaște apusul său . Eu sunt Cel ce am pus întunericul și s-a făcut noapte ca să iasă fiarele și să mugească și să ceară de la Mine hrană . Eu sunt Cel ce răsar soarele și adun fiarele în culcușurile lor , iar omul iese la lucrul său și la lucrarea sa până seara . O , cât M-am mărit Eu în lucrările Mele , și omul a uitat , și s-a sculat și a schimbat vremile și a zis că este el . Omul s-a făcut Dumnezeu și a zis că este el , dar măsura Mea este ziua , o seară și o dimineață , și acestea nu s-au mutat de la locul lor și își cunosc hotarul . Numai omul
5