Acest cuvânt este râul vieții
fiilor . Pe om îl port Eu din greu , nu de două mii de ani de când am dus Eu crucea cea din lemn ca să Mă așez apoi pe ea și ca să Mă vadă omul și să-i fie milă de Mine și să vină să Mă mângâie de crucea Mea cea grea de la om . O , nu de două mii de ani îl port pe om din greu , ci de șapte mii de ani e omul crucea Mea cea grea . Suflu peste voi duh de înviorare ca să stați în fața cuvântului Meu cel de peste voi , că vreau să Mă îmbrățișez cu omul și să Mă plâng lui de crucea Mea cea grea .
Am zis să vestiți sărbătoarea și am zis că voi aduna la izvor din cele patru laturi pe om , să stau cu el în cuvânt și să-i arăt ce am Eu pe acest pământ român ; să-i arăt omului izvorul Meu care curge din tronul Tatălui , și cu care Eu Mă fac izvor până la om , căci Eu sunt izvorul , Eu sunt acest cuvânt , și minunată este această venire a Mea , căci pe acest râu de cuvânt cobor Eu în mijlocul neamului român de mai bine de patruzeci de ani ca să-Mi pregătesc un popor mireasă și să Mă slăvesc din mijlocul lui cu slava cuvântului Meu mai mult și mai minunat ca acum două mii de ani când am venit Dumnezeu întrupat din mijlocul poporului Israel cel de atunci . Acum vin pe pământ râu de cuvânt și Îmi fac din mijlocul neamului român noul Israel , noul popor creștin , popor după chipul și asemănarea Mea , și pe care Eu îl învăț mereu , mereu căile vieții , ca să umble el pe pământ așa cum am umblat Eu . Amin .
O , poporul Meu mireasă , poporul Meu luat din români ! Cobor în zori de zi cuvânt și te iau și Mă așez cu tine înaintea celor ce au venit la izvor ca să bea . Tu să-l înveți pe cel ce a venit să bea , așa cum și tu ai învățat de la Mine . O , și cum să-l înveți pe cel ce vine la izvor să bea ? Îl învăț Eu cu cuvântul , iar tu să stai semnul Meu , semnul Fiului lui Dumnezeu . Tu să stai înaintea mulțimii care se adună în grădinile Mele cu tine , că tu ești copil frumos , pentru chipul Meu cel din inima ta , și care se vede pe chipul tău , poporul Meu mireasă . Eu sunt Mirele tău , și tu ești mireasa Mea cea micuță , cea de la venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl , ca să am la cine să vin pe pământ când vin să Mă fac cuvânt pentru om .
Fiecare mire își pregătește ziua nunții , și nași , și nuntași , și petrecere de nuntă . Dar Eu , Domnul , cum să nu-Mi pregătesc ziua nunții ? Cum să nu-Mi pregătesc și să nu-Mi gătesc mireasa , și pe nași , și pe nuntași , și pe slugi ? Cum să nu-Mi pregătesc și să nu-Mi gătesc sala nunții și masa nunții și pâinea și vinul și ziua nunții , Mire din cer și mireasă de pe pământ , în duh de nuntă cerească , în duh de cer nou și de pământ nou și de Ierusalim nou ?
Vin cu sfinții din cer , cu Ierusalimul cel din cer . Vin de lângă Tatăl , cu sfinții și cu îngerii , și sunt de-a dreapta Tatălui , iar Tatăl Se bucură de lângă Mine de mângâierea Mea . Mă mângâi că pot să stau de vorbă cu omul , că Mi-e dor de om , de șapte mii de ani Mi-e dor , și Tatăl Savaot Îmi spune așa :
– Mângâie-Te , Fiul Meu iubit , întru Care Eu , Tatăl , am binevoit , și spune-i omului de calea Ta de la cer la pământ și de cei la care Ți-ai făcut ieslea Ta de coborâre acum , la sfârșit de timp , Fiule scump . Spune-i omului că Tu ești calea , și că ea este așa cum ești Tu . Spune-i omului , Fiule Cuvântule , spune-i că Tu ești cuvântul Meu și că nu faci voia Ta , ci pe a Mea o faci , și spune-i că nu vorbești de la Tine Însuți . Iar Eu îi spun lui așa :
Omule scump , Fiul Meu este cuvântul Meu , și din gura Lui curge de la Mine râul vieții , cuvântul care se așează în ieslea sa aici , în acest sătuț , și e frumoasă povestea Fiului Meu și a poporului Lui cel de la sfârșit de timp . Și iată rodul muncii Fiului Meu : popor de fii frumoși și scumpi , întru care Eu și Fiul Meu binevoim acum , la sfârșit de timp , omule scump . O , pentru tine , omule , i-am pus pe ei să fie popor de jertfă pentru pregătirea și gătirea nunții Fiului Meu .
42