Acest cuvânt este râul vieții
o acum două mii de ani la fântâna lui Israel , și a rămas ea din clipa aceea plină de Hristos și M- a dat la toți cei din casa ei și din cetatea ei și le-a umplut lor inima de ființa Mea și de dor de Dumnezeu . Iar dacă Eu Mi-am zidit aici cetatea cuvântului Meu am pus la locul ei mai întâi fântâna , și numai apoi cetatea aceasta de piatră , piatră din cer și de pe pământ , și am numit atunci aici la fântână înger păzitor pe femeia samarineancă , pe cea cu care M- am întâlnit acum două mii de ani la fântâna lui Israel și ne-am grăit unul altuia , iar ea M-a cunoscut într-o clipă cine sunt și cine îi grăiește și Mi-a spus pe nume deodată , o , și minunată a fost clipa aceea pe pământ și în cer , căci cei din cer au stat cu privirea la întâlnirea Mea cu ea , ne-au înconjurat cete de îngeri și au lucrat ei lucrarea Mea , căci s-au purtat cu ea , cu fiica Samariei peste tot apoi , și a fost ea însoțită de îngerii lui Dumnezeu pentru toată lucrarea ei de vestire a Mea , de venire a Mea pe pământ ca să spun toate câte aveam să las scris , să lucrez și să se scrie toate , și toate să Mă vestească peste timp , și să știe oamenii că am venit și că am adus împărăția lui Dumnezeu pe pământ și în oameni , numai să vrea ei să creadă aceasta .
O , fiilor de la izvorul Meu de cuvânt , de la fântâna cuvântului Meu , o , tot așa stau și acum de vorbă cu voi și cu cei ce vin la fântâna Mea de cuvânt aici . Pun mereu pe masă apa vieții pentru cei ce iau din ea să bea . O , aș vrea să stau de vorbă cu cei ce vin să bea din apa Mea , dar ei nu stau de vorbă cu Mine așa cum a stat fiica Samariei de vorbă cu Hristos la fântână . O , aș fi vrut , aș vrea , să-i fac pe toți ca și pe ea , dacă le grăiesc lor aici când ei vin aici . Spun așa că e rece între Mine și ei . Nu le pot spune lor păcatele ca să-i curăț de ele apoi , ci doar îi rog să facă voia Mea și poruncile vieții , și mereu , mereu îi rog ori de câte ori vin la izvor ca să ne întâlnim aici și să le pot grăi aproape , adică față în față , chiar dacă ochii lor sunt ținuți să-Mi vadă ființa și slava ei și oștirile cerești cu care Mă port în călătoria Mea dintre cer și pământ .
O , aș vrea cei ce vin la izvor să se și mântuiască dacă au aflat cărarea Mea dintre cer și pământ și popasul Meu aici , și gura Mea plină de învățătură peste cei ce vor mântuirea , dar cât de credincioși ar fi să fie cei ce aud cuvântul Meu așa cum l-a auzit samarineanca la fântâna lui Iacov ? O , fiilor , Eu pe cei blânzi îi îndrept și îi învăț căile Mele , precum este scris , dar pe cei ce n-au blândețea inimii nu-i pot povățui . Doar cu toiagul certării i-aș putea povățui , și de care singuri își fac rost prin firea lor aspră și necunoscătoare de Dumnezeu , căci ca să-L cunoști pe Dumnezeu trebuie să fii tu cunoscut de El , și trebuie să semeni cu El ca să se cheme că-L cunoști și că ești cunoscut de El .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paști , a Samarinencei , din 14-05-2017 .
***
E zi de praznic sfânt , fiilor de la izvorul Meu de cuvânt , de unde Mă împart peste tot ca un râu care merge și nu stă . Curge apa râului , curge de sus în jos și trece prin munți și prin văi și trece prin sate și orașe și trece printre oameni , și nu știu oamenii taina aceasta și deslușirea ei . O , așa trece cuvântul Meu de la voi spre oameni și nu știu oamenii cine este el și nu iau din el ca să-i înțeleagă taina și tâlcul și umblatul lui din loc în loc peste pământ cu suspinul său . Lacrima Mea după om e multă de șapte mii de ani și s-a făcut râu mare și cântă suspinând ca susurul apei care trece prin munți și prin stânci și prin văi nelocuite de oameni , și n-are cine săi audă glasul , și chiar dacă ia cineva să-și stâmpere durerea sau setea sufletului , o , nu-i știe puterea , nu știe dorul lui Dumnezeu după om , nu știe din ce suspin se desprinde cuvântul Meu când vine și umblă pe pământ din loc în loc ca să-l audă oamenii și să-și ridice ochii în sus la Dumnezeu și să-și aducă aminte de dorul Meu după om , că e mult dorul pe cât de mulți oameni sunt pe pământ și nu știu de Dumnezeu , și nu mai știu nici cei ce știu că este Dumnezeu , Care așteaptă dragostea omului , așteaptă suspinând .
81