România – Noul Ierusalim
este lucrarea ta. Deschide ochii ca să vezi cum de șapte mii de ani se așteaptă la această poartă. Toți sfinții așteaptă cerul cel nou și pământul cel nou, și tu ești cheia acestei împliniri. O mulțime de sfinți au luptat pe pământ cu sfințenie și cu iubire și cu dor pentru țara cerului cel nou și a pământului cel nou în care va locui dreptatea. Scoală-te în cuvânt, poporul Meu! Amin. Scoală-te și grăiește de Dumnezeu! Amin. Scoală-te! Amin, amin, amin! O, ce minune! Cobor de lângă Tatăl și sunt cu tine și grăiesc cu tine și sunt cu cei cerești în sărbătoare de arhierei în mijlocul tău. Israele, Israele, scoală-te să stai înaintea Mea, că România e țara Mea și a ta, Israele român. Scoalăte bine, și te așează înaintea Mea pentru țara ta. Sunt în mijlocul tău cu arhierei cerești. Sunt în duhul tău și te învăț să ceri pentru România. Scoală-te în cuvânt și grăiește cu Dumnezeu zicând:
„ Doamne Savaot, Atoatefăcătorule, Atoateștiutorule, Atoatevăzătorule, Tată al Fiului Cel trimis de Tine spre jertfire pe pământ ca să ia asupra Lui păcatele făpturii; Tată al lui Israel cel de atunci; Tată al lui Israel cel din români; Tată al fiilor Cuvântului Tău, Iisus Hristos, deschide ușa milei pentru țara română, pentru poporul român. Cuvântul Tău se face cuvânt din mijlocul neamului român, cel apăsat din pricina părăsirii de Dumnezeu și de lipsa pocăinței, Doamne. Cuvântul Tău vine din cer și strigă peste neamul român, dar nimeni nu mai știe ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii. Deschide ușa milei Tale, deschide ochiul iubirii Tale și lucrează din cer credință în Tine peste neamul român, ca să învețe el legea iubirii Tale, Doamne.
Neamul român nu trage spre pocăință, nu trage spre umilință, nu trage pe Dumnezeu spre el, nu poate veni spre Tine, nu mai știe calea, că s-a astupat, Doamne. Fiii români s-au făcut loruși vrăjmași ai mântuirii lor și nu mai au putere să biruiască în ei duhul măririi de sine, duhul urii dintre ei, duhul lăcomiei și al minciunii, Doamne. Nu mai știe românul ce este iubirea cea adevărată, și a venit încurcătură de limbi peste neamul Tău cel ales pentru ca să-Ți fie Ție casă și venire pe pământ. Dar Tu deschide ușa milei Tale și suflă Duh Sfânt peste neamul român și fă voia Ta peste România, că a venit vremea ei cea dulce și ea nu știe să fie cu cerul. Coboară-Te și vezi de sus și de jos și lucrează iertarea păcatelor ei, ca apoi să vadă calea, să vadă prin pocăință, Doamne, că nu este iertare fără pocăință, nu este bucurie și pace, fără de umilință și de pocăință.
Pune duh din Duhul Tău peste duhul românilor, ca să aibă ei înțelepciunea aceea că nu pâinea și haina lor le lipsesc, ci le lipsesc împăcarea cu Tine și sfințenia și pacea din cer și iubirea cerească între ei, și iubirea de Tine, Doamne.
Te cerem cu împlinirile împărăției cerurilor peste România, cu planul Tău ceresc, coborât de Tine peste ea. Adu-Ți aminte de făgăduințele venirii Tale a doua oară pe pământ și desăvârșește- Ți venirea și slava Ta peste țara cea cu Mire, și fă din ea tron al slavei Tale înaintea popoarelor, Doamne Savaot. Amin, amin, amin.”
O, poporul Meu cel din români, Duhul Meu te-a învățat să Mă ceri peste România. Eu știu de ce ai tu nevoie, Eu știu de ce are nevoie țara ta, și voi împlini planul Meu cel ceresc la rugăciunea ta. Amin. Binecuvântare arhierească înnoiesc peste tine prin duhul și prin mâna cea cerească a arhiereilor Mei.
Învață-te cu cerul, Israele român. Învață-te să grăiești cu Mine și cu sfinții, că ți-am sfințit gurița ca să grăiești cu Mine și să zidești biserica Mea cea de la venirea Mea. Ți-am spus, tată, că tu ești cheia cea de la sfârșit, și am deschis cu tine poarta veșniciei, că de șapte mii de ani așteaptă sufletele la poarta aceasta ca să ia plata de cer nou și de pământ nou.
99