România – Noul Ierusalim
Dau sfinții să se măsoare cu tine, și să nu Mă rușinezi, fiule, că sfinții cerului Meu au mare cinste pentru tine, că ei văd cine ești tu, văd din lucrarea Mea cu tine, poporul Meu. Se uită sfinții la lucrarea Mea cu tine, și se hrănesc sfinții din cuvântul Meu așa cum te hrănești tu, și voiesc sfinții să auzi și să înțelegi cuvântul Meu cu urechea duhului, ca și ei, nu cu urechea trupului. Toată lumea aude de la Dumnezeu cu urechea trupului, dar trupul nu folosește duhului, și îi stă împotrivă, căci scris este: « Duhul poftește împotriva trupului, și trupul, împotriva duhului ». Toată lumea este trup, și trupește sărbătorește serbările ei, chiar dacă ea, lumea, se folosește de numele zilelor Mele de serbare. Lumea a întors pe dos zilele Mele de serbare, și Eu nu am nici o bucurie de la bucuriile lumii, că bucuriile lumii sunt pentru lume, nu pentru Mine și nu pentru sfinții Mei.
Neamul Meu român sărbătorește azi serbarea nașterii Mele între oameni, iar cerul sărbătorește pe ierarhul Spiridon, căci astăzi această sărbătoare este în cer. Toate sunt anapoda pe pământ, și Eu M-am dus cuvânt între cei mai mari ai neamului român și între cei ce se zic biserică a neamului român și le-am spus să se așeze la loc cu cele cerești și să pună la locul lor și la cinstea lor pe cele strămutate de la locul lor, căci sfinții cerului Meu, mereu, mereu Mă întreabă: « Doamne, până când?».
Astăzi nu este sărbătoarea nașterii Mele, și lumea se serbează pe ea, nu pe Mine. Lumea se bucură fără Mine, că așa s-a deprins lumea. Dar tu, poporul Meu, nu ești din lume, precum nici Eu nu sunt. Eu, fiule, nu încap cu cele ale Mele în lume, precum nici tu nu încapi. Lumea se bucură, și tu plângi cu Mine de jalea Mea și a sfinților Mei, dar vine ziua Mea când lumea va plânge de jalea ei, și tu te vei bucura cu bucuria Mea, căci așa scrie în Scripturi. Eu sunt în durerile nașterii din nou a lumii, precum și tu ești, dar după nașterea aceasta vom uita de dureri, de bucurie că s-a născut din cer lumea cea nenăscută de sus. Este scris că cine nu se naște de sus, nu poate fi al împărăției cea din cer pe pământ, și iată, lumea este împărat pe pământ, și ar voi să fie și pe cer tot așa, dar cerul este cel ce nu se vede, căci ochii trupului nu văd pe Domnul și pe cele cerești ale Domnului.
O, poporul Meu, îți spun ție bucurie. Apostolii cei doisprezece s-au așezat pentru Israel pe cele douăsprezece scaune pe care Eu le-am dat lor prin făgăduința Mea cea de atunci. Au auzit la Mine cuvânt rostit peste neamul lui Israel, neamul lor cel după trup, neamul pe care Eu îl strig acum să vină să primească cuvântul Meu, cuvântul Celui răstignit de neamul lui Israel, căci neamurile pământului au primit cuvântul mântuirii și vin la credința mântuirii prin cuvântul Meu care vine înaintea Mea ca semn de pocăință a oamenilor, și de venire a Mea, iar Israel cel după trup are mijlocitorii lui pe cei doisprezece apostoli ai Mei, care sunt iudei după trup, după cum și Eu sunt iudeu după trup, că mântuirea din iudei este, după cum este scris în Scripturi. S-au așezat apostolii Mei să judece pricina celor douăsprezece seminții ale lui Israel, și această judecată se face prin Mine, Cuvântul lui Dumnezeu peste neamul român, ca să audă neamurile pământului, și să audă neamul Meu Israel și să se scoale, căci Hristos, Unsul Tatălui, Trimisul Cel din cer pe pământ acum două mii de ani trup în Israel, iar azi cuvânt în neamul român, Hristos, Cel ce este proorocit de prooroci ca să fie Mesia Cel din cer, Hristos vine din nou a doua oară de la Tatăl ca să mântuiască lumea cu mântuirea Lui. Amin, amin, amin.
Vine Domnul Iisus Hristos, și face pe pământ praznic de mântuire, praznic de naștere din nou a lumii. Vine Domnul și Se vestește pe Sine și vine. Amin.
95