România – Noul Ierusalim
cea dintâi n-am ieșit la rod. Dacă Eu nu veneam din cer la Israel, la via Tatălui Meu, Israel nu mai avea rod, nu mai era via Tatălui Meu, din care să iasă strugure copt, căci via aceea a rodit numai aguridă, după cum este scris că « a fost ruptă și culcată la pământ, și a fost sădită în pustie, în pământ sec și fără apă, și din ea a ieșit foc și a mistuit rodul ei și n-au mai rămas în ea coarde tari pentru sceptre regale. Ea a fost o leoaică și s-a odihnit între lei și și-a alăptat puii săi, dar puii săi au mâncat oameni, și ea a fost dusă în robie de cei străini ai ei ». Și M-a trimis Tatăl pe Mine din cer, ca să Mă fac rod din cer în Israel, și să nu fie fără rod și fără vin via Tatălui Meu. Israel a fost sădirea Tatălui Meu, dar poporul acela n-a voit să poarte rod pentru Tatăl Meu, Care îl sădise. Și am venit, trimis de Tatăl la tine, poporul Meu, și am făcut din țara ta, țara Mea de nuntă, căci așa a voit Tatăl Meu, și din țara Mea de nuntă a făcut Tatăl Meu leoaică, și ea a născut lei și pui de lei. Ea a născut un popor de fii ai lui Dumnezeu, și din cuvântul Meu i-a născut, că Eu am venit cuvânt din cer peste țara Mea de nuntă, că Mi-a dat-o Tatăl să fie a Mea, și la nașterea ei pe pământ M-am născut și Eu din Tatăl pe pământ, și am fost viță nouă din cer sădită pe pământ, și ramurile Mele s-au întins pe tot pământul și au ajuns în România, care abia era născută, și din pruncia ei Mi-a fost dată de Tatăl, și ea era taina Tatălui Meu, via cea nouă a Tatălui Meu, și din ea s-a născut popor de regi și de voievozi, și Tatăl Meu a ocrotit-o pe ea ca să te poată naște pe tine din ea, pe tine, poporul Meu mireasă, pe tine din Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, din Mine, Leul Cel din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, după cum este scris de Mine, Împăciuitorul, Care trebuia să vin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului, din 18-05-1997
***
Mergi, Ierusalime, în mijlocul mulțimilor, mergi și iar mergi! Norii slavei Mele să te umbrească, soarele să te slujească dintre norii slavei Mele, vântul cel blând și lin să-ți răcorească trupul, iar Duhul Sfânt să te mângâie. Mergi, Ierusalime, mergi cu lumina Duhului Sfânt peste pământ. Mergi, poporul Meu, mergi, căci Duhul Sfânt este Mângâietorul tău! Amin, amin, amin.
Să se adune norii de pe cer la un loc și să se arate seninul și soarele și să-și facă loc poporul Meu și să se adune mulțimile la praznicul Duhului Sfânt pe pământ, că e sărbătoare de Duh Sfânt în cer și pe pământ. Amin.
Ierusalime, lucrarea Mea! Ierusalime, poporul Meu, lucrat din cuvântul Meu! Stau în mijlocul mulțimilor cu tine. Tu ești slava Mea peste pământ, căci Duhul Sfânt Mângâietorul vine la tine și Se face cuvânt precum am lăsat Eu făgăduința Lui acum două mii de ani. Ierusalim este numele tău, poporul Meu. Dar, oare, omul de pe pământ știe ce înseamnă Ierusalim? Ierusalim înseamnă Rusalii, înseamnă Duhul Sfânt, înseamnă zidirea Duhului Sfânt pe pământ. Pace ție! Pace ție, Ierusalime, lucrarea Mea! Pace ție, zidirea Mea! Zidirea Mea înseamnă Ierusalim, înseamnă Rusalii. Pe vremea Ierusalimului cel de la început am spus că voi alege din nou Ierusalimul. La început am făcut Ierusalimul din oameni îndumnezeiți de Mine; din oameni, nu din pietre, nu din cărămizi; din oameni l-am zidit, căci numele de Ierusalim nu se pune pe ziduri de piatră, nu se pune pe orice zidire, nu se pune pe zidiri făcute de oameni. Ierusalimul se zidește numai din oameni, din oamenii lui Dumnezeu, care se aleg dintre oameni și se fac fii ai lui Dumnezeu, zidire cerească pe pământ.
După ce am zidit Ierusalimul oamenii au făcut o zidire a lor din multe ziduri, și i-au pus și acestei zidiri numele de Ierusalim, și de atunci oamenii au început să cinstească mai mult lucrul
84