România – Noul Ierusalim
– Vii, Doamne, vii cu sfinții Tăi. Amin. Vii grăind, și sfinții Tăi grăiesc din Tine, locașul sfinților, Doamne. Sfinții Tăi se fac cuvânt din Tine, și se fac lumină peste România, țara sfinților ei, țara sfinților, Doamne. Toți sfinții au luat vestea cea nouă, Doamne, și sfinții români sunt iubiți de tot cerul sfânt, pentru că Tu o ai pe România în planul Scripturilor Tale, și ai încheiat cu ea legământ și Te-ai făcut cuvânt peste ea și sufli înviere peste ea și peste multe noroade care vor lua din ea lumina Ta.
Eu am fost proorocul Tău și am vestit vremea României și am vestit biserica Ta de nou Ierusalim peste ea. Am profețit vremea păcii Tale și am pecetluit prin cuvânt anul ieșirii spre lume a cuvântului Tău, Doamne, anul în care cei mici ai Tăi Ți-au ridicat pe pământ biserică nouă de nou Ierusalim, piatră nouă de început nou peste cele vechi, la cuvântul Tău, la porunca Ta, Doamne, și oamenii încă nu înțeleg taina lucrării cuvântului Tău în România, taina Ta cu trâmbița Ta, cu Verginica, trâmbița Ta, Doamne. Dar vin eu și spun că în ziua când Tu ai coborât cuvântul Tău în ea, eu am strigat din mormânt ca să audă cei ce dorm și să se scoale așa cum m-am sculat eu la glasul Tău când Ți-ai început lucrarea cuvântului Tău în România, Doamne.
Eu am profețit, în vremea trupului meu lucrarea Ta de nou Ierusalim și sfârșitul cel rău și începutul cel nou, iar în anul 1955 când ai început să Te faci cuvânt în România, eu am cuvântat din mormânt și am strigat să fiu scos, căci am auzit cuvântul Tău în mijlocul României, țara întoarcerii Tale, și s-a împlinit Scriptura Ta care spune că « Cei din mormânt vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și se vor scula », și m-am ridicat și m-am făcut sfântul românilor ca să se roage românii la mine să mijlocesc la Tine pentru români. Dar acum mijlocesc din cer, din partea Ta peste români, ca să audă și să creadă ei cuvântul Tău, așa cum l-am auzit eu din mormânt și am ieșit deasupra ca să ajut pe oameni. Vin din cer cu Tine și mă fac cuvânt din Tine peste români, peste neamul meu, și îi spun că aceasta este lucrarea cuvântului Tău prin care Tu binevoiești cu poporul cuvântului Tău care stă martor înaintea Ta, Doamne, că nu prin puterea, nici prin tăria lui stă martor Ție acest popor micuț, ci prin harul Tău stă, Doamne, și românii vor lua duh de viață și se vor face fii ai lui Dumnezeu, născuți de sus, din cuvântul Tău, născuți la credința lor în cuvântul Tău care vine cu norii, precum este scris.
O, neamul meu român, ție îți zic: crede tu în cuvântul lui Dumnezeu care vine la tine pe nori. Eu am profețit în vremea trupului meu pacea lui Dumnezeu care va veni peste pământ. Cuvântul acesta este împlinirea profeției mele, dar oamenii cei mari au ascuns cuvintele mele, și iată, ele se adeveresc și se împlinesc și ies de sub obroc. Amin.
O, preoți și arhierei ai bisericii, eu multe și bune sfaturi am lăsat ucenicilor mei, spre viață veșnică. Vă spun și vouă, și din cer vă spun: credeți și voi în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu Care vine cu norii. Ridicați glas din inimi și strigați la Dumnezeu să vă dea darul credinței sfinte. Nu faceți ca iudeii care nu L-au crezut pe Domnul Iisus Hristos când a venit din cer la ei. Faceți ca mine, credeți ca mine, că am ridicat glas dintre cei din morminte odată cu începutul cuvântului lui Dumnezeu în România în anul 1955. Sculați-vă și credeți, și desfaceți lanțurile pe care le-ați pus peste arhiereul cel uns prin cuvânt, că v-ați pus lanțuri peste voi, nu peste el. Voi l-ați pus să se lepede de cuvântul lui Dumnezeu pe cel ce credea. Dacă voi nu vreți, dacă voi nu credeți, lăsați pe România să se ridice spre Dumnezeu Cuvântul, că e țara Domnului, și eu așa am spus cât am fost în trup, și iubind pe Dumnezeu am spus.
82