România – Noul Ierusalim
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului, din 07-01-1997 ***
O, fiică Românie, am făcut din tine fată de împărat, că tu ai nume de fată și te-am numit crăiasă, tată. Caută să fii în Duhul Meu când Mă auzi cuvântând peste tine. Caută, tată, să fii atentă și să înțelegi, că Tatăl, în Mine este când Eu grăiesc de deasupra ta peste tine cuvânt. Tu ești a Mea, și în tine Mă fac Iordan, și vor veni la tine mulțimi ca să se boteze în râul vieții, în Iordanul vieții precum atunci veneau la Iordan mulțimile ca să se boteze cu botezul cel de la Ioan. Zi de praznic Mă fac în tine. Azi e zi mare, azi e praznic împărătesc, și praznicul zilei de azi vine din părinți, vine din strămoși, și serbez pe românește în tine zi de Bobotează, pe strămoșește serbez cu tine, țara Mea, țara strălucirilor, căci așa ai fost vestită de proorocii care te-au vestit de la Duhul Sfânt ca să fii. Tu ești țara strălucirii despre care a vestit Daniel, proorocul Meu, căci țara Mea Israel nu M-a primit când am venit de la Tatăl; s-a temut că vin să domnesc peste ea și nu M-a primit, și plata ei a fost cu cei necredincioși. Dar prin tine, țara Mea, luată dintre neamurile pământului ca să fii Ierusalim nou, Israel nou, voi răscumpăra și pe Israel, că el e poporul Meu ales, și cele făgăduite nu se iau de peste cel ales al Meu. Pe tine te-am născut din credința ta în Mine, și se bucură strămoșii tăi că tu ești vie printre mulți morți, și ești. Și cum să nu fii, și cum să nu înviezi tu, cea care ești, dacă Tatăl te-a ales să fii țara strălucirilor? Din cea părăsită a făcut Tatăl Meu cea strălucită, că iată cine este strălucirea ta! Eu sunt ziua care luminează peste tine. Eu sunt în tine soare care strălucește de șapte ori, și tu strălucești cu Mine și ești.
… Trezește-ți păstorii, țara Mea, ca să-Mi audă glasul și să-l pună peste tine. Evanghelie de aur să-ți dea de la Mine și să te păstorească păstorii tăi. Păstorul trebuie să fie vas de aur, de trebuință stăpânului. Un slujitor adevărat nu se încurcă cu treburile lumești și firești, ci cu cele cerești, și este vas de aur, de trebuință stăpânului. Așa le spun celor ce te păstoresc pe tine, turmă a Tatălui Meu, Românie, biserica Mea cea de apoi, în care Mă fac trup și cuvânt, duh și adevăr, căci tu trebuie să Mă ai întreg, Românie, biserica Mea în care M-am întors ca să fiu cu tine trup și cuvânt și să Mă vestești mulțimilor Dumnezeu adevărat, Dumnezeul tău, Dumnezeul României, precum Israel Îl numea Dumnezeu al său pe Cel adevărat. Ia duh de credință, tată, căci cel ce nu crede în cuvântul Meu care vine cu norii la tine, acela nu crede în Dumnezeu, și de aceea nu crede în cuvântul acesta. Să nu-Mi ceri semne ca să crezi, că nu-ți voi da nici un semn decât cuvântul acesta. Cel ce nu crede în Cel ce Se face cuvânt din cer peste pământ, acela nu crede în Dumnezeu.
O, strămoșii tăi se roagă în Mine, se roagă Tatălui ca să coboare peste tine Duh Sfânt ca să știi să înțelegi cuvântul vieții, Evanghelia cuvântului Meu care se vestește la toate neamurile pământului mai înainte de arătarea trupului slavei Mele, țara Mea. Se roagă strămoșii pentru tine ca să nu uiți serbările strămoșești, și să te așezi în ele, și să le așezi la locul lor, țara Mea creștină, căci măsura facerii așa a lucrat când am așezat semnele vremii. Am lucrat cu măsură când le-am făcut pe toate, și rosteam când lucram facerea la început, lucram și ziceam: « Am făcut », și a fost o seară și o dimineață pentru fiecare facere din cele ale facerii. Asta e măsura: o seară și o dimineață, și nu cum măsoară omul timpul ca să schimbe vremurile de la locul facerii lor.( Vezi selecția tematică: „ Schimbarea sărbătorilor- lepădarea de credință”,- și pe jumpshare; Google Drive; Scribd; pubhtml5; joomag; archive; n. r.)
Pace ție, țara Mea, pace ție și naștere ție și botez ție, și zi de înviere ție, cea dintâi pe pământ! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce vin la tine, iubita Mea, țara Mea, căci te iubesc, iubito.
74