România – Noul Ierusalim
să gândești ca el și cum vrea el , ca să te poată stăpâni și să-ți sugă vlaga . Numai minciuni au învățat copiii tăi în școli , și azi nu-ți mai cunoști povestea neamului tău , căci neamul tău de la început era plăcut lui Dumnezeu , și nu era înapoiat , și a venit omul cel nou al vremii de azi și i-a pus nume de primitiv celui de demult . Dar ce este acest cuvânt : primitiv ? Acest cuvânt este minciună , tată . O , poporul Meu , de aceea îți spuneam Eu că nu e bună școala de pe pământ , și iată , cel ce a învățat minciună în școală stă și azi în numele dreptății , și nu pot curăți duhul minciunii din pieptul omului . Mai primitiv ca omul de azi n-a fost pe pământ de când e veacul , și nici nu va mai fi . Mai orfan ca omul de azi n-a fost orfan pe pământ , și mai mare război ca războiul de azi nu mai poate fi altul . Până acum venea turcul cu arme , și acum vine mascat și vopsit și suge și pleacă sătul , și în urma lui lasă numai fum și murdărie de duh rău , și calcă peste tot murdar și străin peste țara alegerii Mele .
… Omul primitiv este omul care nu-L are pe Dumnezeu . Dacă acest cuvânt este adevărat , iată , acesta este rostul cuvântului primitiv , că adevărată este istorioara cea de pe pământ despre Mine , Domnul , Care eram casnic cu familia creștină și smerită , și nu este pildă această istorioară , ci este adevăr dumnezeiesc între oameni , și a rămas doar pilda lui . Eram casnicul familiei creștine și aveam adăpost în casa omului , și se spune că era o familie de oameni iubitori de Dumnezeu . Un om avea femeie și doi copilași , și trăiau iubind pe Dumnezeu și în mulțumire mare . Își făcuseră o căsuță , un adăpost de vreme rea , și intraseră în el și trăiau fericiți de pe o zi pe alta . Aveau un pat din lemn pe o parte a căsuței și se odihneau în el cu toții . În alt colț își făcuseră o sobică de lut , săși facă focul în vreme de frig , și mai aveau în cui o mesică , și o luau să pună pe ea mămăliguța și udătura și ce mai aveau ei din darul lui Dumnezeu . Și se strângeau în genunchi pe lângă mesică și întindeau cu bucătura în blid și se aplecau pentru fiecare bucătură . Se așezau și se sculau cu rugăciune și cu mulțumire de la masă , și apoi luau mesica și o puneau în cui , și vorbeau de Dumnezeu , și vorbeau cu Dumnezeu , și Dumnezeu era cu ei pe pământ . Și M-am făcut om și M-am dus în casa lor ca să fiu casnicul lor , și ei M-au primit , și dormeam cu ei și mâncam cu ei și Mă înveseleam cu ei și cu Duhul lui Dumnezeu în casa lor și în traiul lor . Și a venit o vreme rea peste casa lor , peste inima lor . Duhul rău nu s-a bucurat de căsnicia Mea cu ei și a urzit ispită și M-a scos de la ei din casă , căci într-o zi a bătut la ei un om bogat din sat și l-a rugat să meargă să-l ajute la lucru , că-i va plăti pentru ajutor . Iar el , om blând ce era , s-a dus să ajute pe cel ce l-a rugat , și a văzut el atunci cum trăiește cel bogat și ce are în casă . Și când a terminat lucrul , a luat plata și a mers acasă și a spus ce a văzut la bogat , și cu banii s-a dus și a luat un pat mai bun , mai frumos , mai moale , și l-au pus în locul patului lor din casă . Eu când am văzut căldura inimii lor pentru patul cel bun și nou , M-am simțit sărac de iubirea lor și M-am sfiit , și nu M-am mai culcat cu ei în pat , că ei aveau altă bucurie . Eu stăteam alături de patul lor cel nou , și ei se strângeau în pat și se bucurau , că-și ziceau că i-a ajutat Dumnezeu . Și s-a dus iar și a lucrat , și și-a luat și o masă mai mare și mai luxoasă , și au pus-o în mijloc , iar Eu M-am tras mai în lături . Au mai adus și scaune , și alte lucruri , și casa lor s-a umplut , și Eu M-am tras la ușă . Mă rugau și ziceau : „ De ce , Doamne , nu mai stai pe pat , pe scaun , pe ladă ? De ce stai la ușă ?“. Eu ziceam că nu am loc , și de aceea nu stau . Bucuria lor creștea pentru ceea ce aveau și strângeau . Munceau și își făceau ce le plăcea lor , și Eu am ieșit îndurerat și n-am mai încăput casnic în căsnicia lor . Ei n-au simțit durerea Mea , și ziceau mereu : „ Doamne , Îți mulțumim că ne-ai ajutat și că ne-ai dat atâtea ca să avem “. I-am lăsat să-și aleagă iubirea , și ei și-au ales iubirea de sine . Eu eram de-acum mic în inima lor , mic și tot mai mic , și Mă foloseau doar pentru obiceiul lor cel dintâi de a mulțumi Domnului pentru toate . Așa rămâne omul orfan de Dumnezeu . Așa rămâne omul singur și în duhul lui , prinzând curaj omenesc , pierzând frica de Dumnezeu și iubirea de Dumnezeu , bogăția cea mai de preț între bogății .
59