România – Noul Ierusalim
Ierusalime, Duh Sfânt, și să nu poftești carne ca Israelul lui Moise, că Israel de la Moise a cerut carne, fiindcă Moise era scula Mea pentru Israel. Am voit să-l fac pe Israel om nou și să-l deprind să mănânce mană, și apoi lapte și miere. Da’ de unde, tată! că el n-a vrut, și s-a întors iar la carne. N-a voit ca Mine, și a voit ca el, ca omul lui cel vechi a voit omul lui Israel. Omul, Israele, n-a întrebat pe Domnul când a mâncat carne. Omul a mâncat, și Domnul a văzut ce face omul. Mănâncă mană, Ierusalime, căci cuvântul este mană din cer. Mănâncă și nu te plictisi ca Israel.
… O, Românie, fă-te țara Mea. Românie, oare, tu nu vrei să fii creștină? Creștinii postesc de cele nebinecuvântate, de cele rele. Creștinii iubesc, iubesc umilința și înfățișarea lui Dumnezeu în ei și sărăcia de duh ca să fie fericiți. Creștinii iubesc lucrările Domnului pe pământ. Creștinii ascultă pe Dumnezeu și se tem de Domnul și ascultă.
O, Românie, poporul Meu pe care-l hrănesc în mijlocul tău cinstește pe cezarul cu cinstea ce i se cuvine cezarului, după cum scrie în Scripturi. Românie tată, Eu grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău, dar omul bisericii, care ar trebui să Mă primească, nu Mă primește, zice că sunt mortul. Eu nu sunt mortul. Eu sunt Domnul; Domnul proorocilor și al drepților și al celor ce cred în Domnul. Biserica zice că sunt mortul care vorbește. Dar ea cu cine vorbește? Toată slujba pe care o vorbește cu Dumnezeu și cu sfinții înseamnă vorbire cu mortul? Sfinții care au luat cerul și pe Domnul de casă și de țară, aceia sunt mortul cu care vorbesc oamenii bisericii? Toate slujbele bisericii sunt cuvinte către Domnul și către sfinți, nu e vorbire cu mortul, căci sfinții nu sunt morți. Cei vii vorbesc cu sfinții în rugăciunile lor și îi trimit pe sfinți la Mine ca să primească de la Mine pentru cei vii în trup. Dacă toate rugăciunile bisericii vorbesc cu Domnul și cu sfinții, dar Domnul și sfinții să nu vorbească cu omul? Numai omul poate vorbi Domnului? Domnul nu poate vorbi omului? Eu pot mai mult ca omul, că Eu sunt Cuvântul din veac și până în veac. Eu sunt viu. Eu sunt fără de moarte și fără de sfârșit. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, și grăiesc peste pământ. Grăiesc în mijlocul tău, Românie, țara Mea. Tu ești țara Mea, căci M-am întors, și în tine M-am întors, și în tine cuvintez cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Românie, am venit să-ți pun salbă, tată. Am venit cu inel în mijlocul tău. Am darul Meu în tine, darul cel pentru tine. Am pe poporul cuvântului Meu în tine. L-am luat din tine și l-am plămădit din cuvântul Meu, și am cuvânt în tine, căci poporul Meu este cuvântul Meu, este rodul cuvântului Meu, și grăiesc peste el și spun: pace ție, țara Mea, Românie, mireasa Mea, că iată, cerul tău strigă la Mine pentru tine. Moșii și strămoșii tăi cei sfinți, aceia sunt cerul tău care este la Mine. Am praznic ceresc în mijlocul tău, Românie, aleasa Tatălui Meu pentru Fiul Său. E praznic în tine de patruzeci de ani. Cuvântul lui Dumnezeu se așterne pe masă de praznic. Vino, tată, la praznicul cerului! Vino și mănâncă! Vino și te naște din Dumnezeu! Vino și spală-ți rochița în râul vieții, și spală-ți și cămășuța, tată, și caută-ți cămășuța dacă n-o mai ai, că fără cămășuță ți se vede goliciunea prin rochiță. Am venit la tine cu straie cerești, din apă și din duh. Vreau să fac din tine apă și duh, cristelniță de botez, în care să se boteze toți cei ce vor lua calea învierii și a vieții veșnice, toate popoarele care vor veni auzind de slava Mea din tine, căci crucea Mea s-a făcut cunună pe creștetul tău, s-a împletit și s-a făcut cunună de slavă peste tine.( Vezi selecția tematică: „ Despre Botez”,- și pe files. fm; jumpshare; joomag; Google Drive; Scribd; archive. org; pubhtml5, n. r.) Crucea Mea să fie năframa ta de pace între Mine și tine. Dă-Mi solie de pace între Mine și tine, Românie, țara Mea dată Mie de Tatăl. Înalță-te înaintea popoarelor, tu, țară a întoarcerii Mele, căci pământul cel de acum trece la înnoit, și se face cer nou și pământ nou pe el, precum a fost pământul cel dintâi. Amin.
57