România – Noul Ierusalim
slavei cuvântului Meu care-și are tronul și izvorul pe plaiul tău. Vine slava Noului Ierusalim pe vatra ta și vei fi lumina lumii precum este scris. Vei fi lumină și cuvânt pe meleagul tău, pe care Mă scriu cu șaptezeci de ani de cuvânt și cu praznicul acesta vestit de la margini la margini, și se vor bucura popoarele toate de la dragostea Mea peste tine.
… Vine cerul cel nou și vine pământul cel nou căci așa este scris, și toate se vor îmbrăca întru slava care nu va mai trece și nu se va mai sfârși, iar Eu, Domnul, Mă port cu norii între cer și pământ, între pământ și cer, și am însoțitori oștirile de sfinți și de îngeri și sunt Păstor pe pământ, și limba Mea este dulce și este limba cea de la început cu care am grăit când am făcut cerul și pământul și omul, și tot pe limba aceasta grăiesc și la sfârșit și-Mi las cuvântul peste pământ pe limba neamului român. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Rusalii, a sfinților români, din 22-06-2025.
*** Glas din cer se apropie iar și iar și grăiește deasupra pământului român.
Iar și iar grăiesc din nor, iar și iar Se așează Domnul cuvânt peste tine, țara Mea de nuntă, România Mea, căci sunt duios după tine și sunt Păstor plin de cuvânt deasupra ta și-ți port de grijă și te învăluiesc în cuvântul Meu cel duios ca să depărtez tot timpul lucrarea duhului rău care te tot pândește cu viclenie ca să te afle în slăbiciune și să-ți tot stoarcă vlaga toată, o, că nu poate vrăjmașul Meu și al tău să stea cuminte când el știe și îți vede soarta ta cea de la Dumnezeu și slava pe care Eu, Domnul, o pregătesc Mie și ție ca să se aplece sub această slavă popoare și regi, neamuri și limbi ale pământului, precum este scris despre muntele cel sfânt de la care vor lua mulți învățătura Mea și vor afla calea și mersul cel fericit și atât de fericit, o, că nu de altceva vine Domnul și Își pregătește slava Sa pe meleagul tău, și ca să pună masă împărătească pe plaiul tău și să vină cu cetele de sfinți și cu zile de nuntă veșnică, cu zilele veșniciei, cu cerul și pământul laolaltă în petrecere dulce de tot, chiar dacă acum cei de pe pământ nu cunosc alt dulce pentru ei decât viața cea cu plăceri trecătoare și atât de păcătoase înaintea Domnului, Care vine să-Și pregătească odihna Sa pe vatra ta, o, și de ce, oare, în tine, de ce în grădinile tale, țara Mea?
Eu sunt Cel ce răspund ca să Mă fac auzit până la margini și să tresalte facerea toată la glasul cuvântului Meu, care iarăși face lumea cu cuvântul ca și la început, când am făcut cerul și pământul și când am zis să fie lumină ca să lucrez în lumină toată facerea în toată frumusețea ei cea de la Dumnezeu, și apoi am început rostirea pentru ivirea celor ce s-au arătat în lumină și am zis să se despartă apele de ape și să se așeze tăria între apele de sus și apele de jos, iar din cele de jos am zis să se ivească uscatul și l-am numit pământ, o, și tu ai fost primul petec de uscat ieșit din ape la facerea lumii, țara Mea cea de azi, iar după facerea a toate am luat cu mâna din vârful uscatului și am făcut din lutul tău trupul omului zidit de mâna lui Dumnezeu și am suflat peste el suflet viu și i-am dat lui toată facerea, tot pământul ca să-l stăpânească cu tot ce e pe el și să se teamă de el toate, iar el să asculte de Dumnezeu și de legea raiului, căci i-am făcut locuință, i-am făcut grădină de rai și l-am așezat în ea pe om, dar s-a ivit neascultarea lui față de cuvântul Meu, și a luat apoi ființă vrăjmașul omului și al lui Dumnezeu, potrivnicul voii lui Dumnezeu în rai, și apoi pe pământ lângă om, de atunci și până azi.
295