România – Noul Ierusalim
și Eu te veghez și te gătesc de sărbătoarea zilei slavei Mele, că multă slavă este peste tine pentru Mine cu tine! Soarele răsare și apune și iarăși răsare, și tot așa și Eu lucrez cu tine, și va pieri minciuna și va pieri satana, și va veni peste tine slava Domnului, precum este scris.
O, fiilor creștini, fiți biruitori prin biserică și stați cuminți în brațul Meu și în casa Mea cea tainică cu voi, și veți purta voi numele Meu pe frunte și numele cetății lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, care se coboară din cer, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.( Apoc: 3 / 12; Apoc: 19 / 13) Iar cine are urechi ca să audă cu ele, să asculte ceea ce Duhul grăiește ție, biserica Mea, cu care Eu, Domnul, Îmi port crucea.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către popoarele de pe pământ și conducătorii lor, la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Spiridon, din 25-12-2020.
***
Eram în mijlocul unui norod din cetăți diferite și le-am spus pilda semănătorului și că o parte din sămânță a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele sau mâncată de păsări, iar alta a căzut pe stâncă și, răsărind, s-a uscat de lipsa umezelii, și alta a căzut în spini și spinii au înăbușito, dar o altă parte din ea a căzut pe pământ bun și a crescut rod însutit. O, este vorba de cuvântul lui Dumnezeu această sămânță, dar diavolul stă la pândă lângă cei ce aud și le ia cuvântul ca nu cumva, crezându-l, să fie mântuiți. Sămânța de pe stâncă nu prinde rădăcini, și cei ce o primesc cu bucurie cad apoi în ispite. Sămânța căzută între spini nu prinde rădăcină din pricina grijilor și avuțiilor și a plăcerilor vieții și nu ajunge ea la coacere. Dar sămânța căzută pe pământ bun e cea căzută în omul cu inima curată și rodește în răbdare, și celui ce are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce i se pare că are, precum este scris despre pilda semănătorului.
Și iată taină mare, că a fost ales pentru semănat pământul cel de azi al neamului român și a făcut rod, și este scris în istoria acestui neam urarea plugușorului, care arată prin cuvinte că a fost semănată sămânța lui Dumnezeu în pământ bun.
Și a fost în vremea zidirii bisericii Mele un împărat ivit de departe, din sămânța acestui neam trăgându-se el, o, și a fost el de Dumnezeu rânduit să vină să aleagă acest meleag ca să vin Eu, Domnul, cu semănatul și cu semănători să semănăm sămânță ca să iasă grâu bun, popor creștin să fie acest neam. Se spune în povestea plugușorului rostit pe la case că acest împărat și-a luat calul și s-a ridicat în scări și s-a uitat peste pământ ca să aleagă loc curat de arat și semănat, o, și acest loc a fost pe acest pământ, al strămoșilor pe atunci, și Dumnezeu a semănat sămânța Sa prin cei ce au venit cu împăratul, și au lăsat aceștia vestea împărăției cerurilor și a împăratului ei Iisus Hristos, o, și s-a născut atunci această țară, odată cu Mine s-a născut, și s-a numit de către Tatăl a Mea, țara Mea, și este ea creștină de două mii de ani, și nu s-a uscat sămânța Mea în ea, căci locul a fost bun de semănat, o, și rosteau străbunii povestea plugușorului acestui neam, și nu erau spuse în zadar aceste taine și toate erau sub grija lui Dumnezeu și se rosteau peste acest pământ și se rostesc până azi.
Am spus mai deunăzi popoarelor pământului și așa le-am spus: Nu vă întrebați de ce aici, căci Eu vă voi grăi despre această taină mare și vă veți mângâia, că e vreme de lumină mare, că vine lumina.
Ieșit-a Semănătorul să-Și semene sămânța Sa și a căzut ea aici, în pământ bun, iar acum depănăm amintirile sfinte, pe care vrăjmașul antichrist tot dă să le șteargă și să fie uitate, dar nu,
278