România – Noul Ierusalim
O, nu se poate cu Dumnezeu fără de statornicie pe calea Lui cu omul. Dacă poporul Israel și-a făcut voile sale, și nu pe ale lui Dumnezeu cu el, și a greșit mereu și s-a răzvrătit mereu, părinții și urmașii la fel, o, a suferit tot mereu acest popor, și a fost apoi împărțit peste tot pe pământ poporul care mereu, mereu se laudă de atunci și până azi că ei sunt poporul Domnului, când Dumnezeu nu Se poate lăuda cu ei.
Acum îmbrățișez neamul român, neamul Meu cel ortodox, în mijlocul căruia Eu am sălaș de venire și glas peste pământ și am un popor mititel, pregătit de Mine pentru Mine ca să Mă ajut cu el și să-Mi trimit cuvântul peste pământ, sub numele Meu trimis. Cuvântul lui Dumnezeu este numele 25 Meu cu care vin pe pământ cuvânt, și oști din cer am cu care Mă port între cer și pământ, precum este scris să vin cu sfinții, și toți suntem înveșmântați în cămășuțe albe, și cu cai cerești ne purtăm, așa cum a văzut și a scris Ioan cel iubit în cartea Apocalipsei 26 slava venirii Domnului după două mii de ani, și nu poate nimeni schimba ceva în această carte, care anunță pe Domnul că vine, căci împlinirea ei este la vreme, chiar dacă Scripturile au fost schimbate, chiar dacă s-a umblat la ele prin oameni puși anume, ca să nu mai arate ele că vine Domnul. Eu însă vin și împlinesc toate câte s-au scris despre Mine în cărțile lui Moise, în prooroci și în psalmi, și sunt plin de cuvânt și așa Mă port, și străbat de la margini la margini cu glasul cuvântului Meu peste cei ce Mă cred și Mă primesc cu el, și mai ales peste cei ce au ales să-L dea în lături pe Hristos, să stea fără de credință în Dumnezeu și să-și arate lucrarea lor antichristă, iar lor le spun așa:
… O, apleacă-te, popor român, Domnului Dumnezeului tău! Ai alegere aparte între neamuri, și iată, am calea venirii Mele în mijlocul tău și netezesc căile pentru popoare ca să se îndrepte toate spre Domnul, căci așa este scris, și fac această netezire din mijlocul tău, că vin cuvânt pe vatra ta și merg cu carele de azi pentru vestirea cuvântului Meu peste pământ și îl pun pe cale să meargă, și îl pun în plic sau pe aer și se duce el și înviază pe Dumnezeu în om, și Mă vor lăuda împărații pământului când vor auzi ei graiurile gurii Mele și vor cânta ei în căile Domnului și vor primi pe Domnul, pe Cel ce locuiește în mijlocul Ierusalimului român, pe Cel din înălțime, și Care spre cele smerite privește, și Care cunoaște de departe pe cele înalte, precum este scris.
O, popor din români, o, popor al cuvântului Meu, strigă-Mă cu foc și cu dor și spune zi și noapte lui Dumnezeu: Împlinește, Doamne, împărăția cerurilor pe pământ cu oamenii, că pe pământ trebuie să fie ca în cer, așa cum Tu ai spus să cerem Tatălui să fie pe pământ, voia lui Dumnezeu să fie pe pământ cu oamenii.
O, nu uita, nu uita de Dumnezeu. Uită de păcat, dar nu de Dumnezeu, o, neam român, că vremea e să fac din mijlocul tău lumină mare, care va lumina neamurile toate de pe pământ, și vei fi tu țara strălucirii 27, vei fi prin cuvântul Meu lăsat din gura Mea în mijlocul tău, și care
25
« Și este îmbrăcat în veșmânt stropit cu sânge și numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.»( Apoc:
19 / 13)
26
« Și am văzut cerul deschis și iată un cal alb, și Cel ce ședea pe el se numește Credincios și Adevărat și judecă și se războiește întru dreptate.» « Și oștile din cer veneau după El, călare pe cai albi, purtând veșminte de vison alb, curat.»( Apoc: 19 / 11,14)
27
« Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către răsărit și către țara strălucirii.»( Dan: 8 / 9)
273