România – Noul Ierusalim
știi și tu ce fac, căci am zis celui iubit de Mine, lui Ioan cel iubit: « Să nu scrii ce au vorbit cele șapte tunete; să nu scrii. Pecetluiește ce au vorbit aceste tunete, până la vremea cea de sfârșit ». Iată vremea aceea, iubitul Meu. M-am ridicat să adun laolaltă lucrul cel bun și să-Mi desăvârșesc turma României Mele cea binecuvântată. România este țara cea aleasă prin care Dumnezeu așează la loc împărăția Noului Ierusalim. Este scris în cartea cea din cer coborâtă că Domnul va alege din nou Ierusalimul, și va fi aceasta în zile de strâmtorare. E mare strâmtorare pe pământ, e groasă ceața, e mare necredința, dar am spus așa pe vremea trupului Meu: « Nu aceste minuni, ci mai mari decât acestea vor lucra cei ce cred în Mine, pentru că Eu Mă duc la Tatăl ». Iată, iubitul Meu, așa va fi. Voi strânge laolaltă toată turma cea chemată și aleasă și credincioasă și voi face una numai și voi sufla din cer, ca să se împlinească cele scrise, căci așa este scris: « Voi turna din Duhul Meu peste fii și fiice, peste bătrâni și tineri, peste robi și roabe, și se vor umple de cunoștința Duhului Sfânt, și voi prooroci prin ei și îi voi aduna pe ei din cele patru vânturi ale pământului și îi voi aduce în țara lui Israel, în țara Ierusalimului nou, cel din cer coborât ».
M-am folosit în vremea aceasta de trâmbițele cele scrise în carte, și iată, sun din trâmbița cea de dinaintea celei de a doua arătări, căci Îmi voi face arătarea, precum este scris. Voi umple de slavă văzută acest pământ românesc, acest Canaan peste care am lucrat cu cuvântul celor șapte tunete care au vorbit în vremea aceasta. Am folosit un trup pe care tu îl știi, și am vorbit prin acel trup și am adus spre știre planul Meu și lucrul cel de încheiere a tainei lui Dumnezeu. Acel trup este acum la Mine și i-am dat trecere mare, măi tată, căci M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci și cinci de ani, ca să pot vorbi încă o dată pe pământ.
Așa am spus prin apostolul Ioan: « Ia cartea și mănânc-o, că tu trebuie să mai proorocești încă o dată la popoare și la neamuri și la împărații lumii ». Așa am spus lui Verginica: « Nu te pierde, Verginico, fiindcă tu va fi să te ridici în zilele tale să hrănești de la Mine un popor mare, care se va aduna să stea în fața tronului Meu cu ramuri în mâini și cu hăinuțe albe, cântând cântarea Noului Ierusalim, căci numai aceștia vor ști această cântare ». Numai aceștia, măi fiule iubit, și iată ce fac, căci ți-am ieșit în cale prin acesta care este mare peste biserica Mea și pe carel voi pune, până în sfârșit, în locul cel dintâi al bisericii Mele. Ți-am ieșit în cale, prin el ți-am ieșit, căci sunt în el, măi tată, sunt, căci este cel mai credincios lucrului acestei lucrări prin care Eu vorbesc în România de atâta vreme.
Știu faptele tale și osteneala ta, știu că ai avut necazuri pentru numele Meu. Știu slujirea ta, știu răbdarea ta, dar vreau să te lași răsplătit de Mine, că iată vremea aceea când omul trebuie să intre înapoi în grădina Edenului, de unde a căzut, în starea cea îngerească, în starea cea fără de păcat, în starea cea de duh și de har. Priveghează și așează bine ce a mai rămas de așezat. Ține ce ai până voi veni, căci sunt aproape, sunt la uși. Am venit cu ultimele așezări. N-am venit la început cu toate odată. Am venit pic cu pic ca să așez la loc cele ruinate și să așez împărăția Mea pe pământ nou și să fac om nou și să-l așez înapoi în grădina Edenului. Am venit cu ultimele vestiri. E vremea să închid în închisorile cele veșnice pe duhul cel rău, care M-a scos pe Mine din om. E vremea să aduc în starea cea dintâi făptura Mea, ca să fie așa cum sunt Eu, să fie ca Mine, ca să poată fi cu Mine.
Sună din trâmbiță, să te audă turma ta! Sună peste ea, și pune peste ea veghea cea din urmă, pune peste ea cea mai bună vestire din toate vestirile de până acum! Vin curând. Acum sunt aproape. Unește-Mă cu turma ta, până să vin unește-Mă, că vreau să-i pun pecetea acestei lucrări, căci turma acestei lucrări este turma cea de onoare pentru întâmpinarea Mea în Ierusalimul acestei
27