România – Noul Ierusalim
Mireasmă scumpă Mi-ați adus, că Mi-ați adus bucurie odată cu venirea voastră la izvorul Meu de cuvânt. Slavă întru cei de sus Tatălui Savaot, iar pe pământ cu voi pace multă și bunăvoire, că masă cerească este întinsă aici!
Am venit cu cele din cer, fiilor adunați la izvor. Mi-am pus poporul de la izvor să pregătească sărbătoarea. Hristos a înviat! Așa este salutul între frați până la praznicul Înălțării Mele la Tatăl. Ucenicii și ucenițele Mele mironosițe vă dau vouă salutare cu Hristos a înviat, așa cum au spus ei în lung și în lat apoi după ce i-am trimis Eu să spună în toată lumea și la toate neamurile învierea Mea, ca să se aleagă cei credincioși auzind vestirea cea despre Mine și să se facă ei fii ai lui Dumnezeu iubind mult, crezând frumos și umilindu-se duios, căci Duhul Meu îi umplea pe ei de duhul duioșeniei și le luau foc inimioarele, că bucurie mare îi cuprindea pe ei.
O, bucurați-vă, voi, cei ce v-ați ales călătoria spre izvorul Meu de cuvânt, spre aceste plaiuri cerești, unde Eu Îmi așez venirea și cuvântul și vestirea lui apoi! Pace inimioarelor voastre, că le-am ascultat bătăile și M-am încălzit la dorul din ele!
O, câtă slavă aici acum! Nu am aur și argint, nu am ce să vă dau ca plată pentru dragostea din voi. Vă dau slava Mea, cuvântul dragostei Mele, povestea Mea de dragoste cu care Mă scriu pe pământ de aproape șaizeci de ani pe vatra neamului român. Dar de ce nu M-am dus pe alt meleag acum, când venirea Mea trebuie să se scrie pe pământ? O, am venit pe locul de unde am început când am făcut cu cuvântul cerul și pământul, și l-am făcut apoi din pământ pe om cu mâna și i-am dat chipul Meu la facerea lui și l-am asemănat cu Mine și cu Tatăl și l-am iubit cu iubire mare ca pe lucrul mâinilor lui Dumnezeu și i-am zidit rai pe pământ, grădină de poveste, și l-am așezat în fericire dulce pe om, și am început atunci de aici cu toată slava facerii și am pecetluit la început acest pământ și are acum numele de pământ român, după numele neamului de pe el. O, mulți căutători, mulți cercetători au grăit și grăiesc că e țara Domnului pământul român, dar ei au auzit de la Mine, din descoperirile pe care Eu, Domnul, le-am coborât ca să fie cunoscută taina acestui pământ, pe care Eu stau și cuvintez cuvântul Meu, cuvântul celei de a doua veniri a Mea de la Tatăl la oameni.
O, câtă bucurie ar fi să porți tu în suflet, neam român, când auzi tu din gura Mea soarta ta, alegerea ta cea dintru început! Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, și lucrez ca la început, căci sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și sunt Domnul Dumnezeul tău, că ești întâia, o, țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit. Am început cu tine, și tot cu tine trebuie să lucrez și la sfârșit, și să înțeleagă toți de ce ești tu a Mea, de ce-ți spun Eu țara Mea, țara Mea de nuntă. O, cum să-ți spun altfel când Eu am în tine masa Mea de nuntă, slava cuvântului Meu, care cheamă omul la masa Mea, la masa Mea cu sfinții? O, ce frumoasă ești tu întru cele cerești, întru cele nevăzute ale tale și puse peste tine la facerea lumii! Acum două mii de ani M-a sortit Tatăl ție la sfârșit de timp, după ce poporul Israel M-a lepădat și M-a scos afară din mijlocul lui. Tu ești pământul făgăduinței cel pentru sfârșit de timp, și iată, ești, și am în mijlocul tău praznicul împărăției cerurilor, vestea care merge ca fulgerul peste tot, căci omenirea doarme în plăceri ca înainte de potop când Noe striga spre Domnul oamenii de pe pământ ca să nu-i piardă pe ei fărădelegile lor.
O, ce frumoasă ești tu între cele nevăzute ale tale, țara Mea cea de azi! Oștiri cerești stau la masă cu Mine și cu poporul cuvântului Meu pe vatra ta, și cât aș vrea să iubești venirea Mea la tine și să cauți după Mine cu dor! Amin.
241