România – Noul Ierusalim
O , plânge omul cel zidit de mâna Mea la început , plânge acum cu durere și cu liniște în durere și grăiește cu Făcătorul său , pe Care la început nu L-a iubit , căci și-a iubit trupul său , că până n-a luat Domnul din trupul său să-i dea de ajutor și de tovarăș , el nu s-a mulțumit . Grăiesc acum cu el din grădinița Mea de cuvânt , acum , la plinirea vremurilor , iar el vede acum locul de unde Eu am luat aluatul facerii trupului lui și-Mi cunoaște Duhul cu care am suflat peste el ca să-i dau suflet viu și-Mi spune îndurerat :
— Îndură-Te , Făcătorul meu , de toți cei care s-au înmulțit din mine , și din unii în alții pe pământ de atunci și până azi , de lumea oamenilor cei după chipul și asemănarea mea , a neascultării de Tine și a nemulțumirii mele pe pământ atunci ! Facă-se voia Ta cea sfântă , plângând Îți spun , căci la începutul meu cel de la Tine am călcat peste voia Ta și Ți-am stricat lucrarea , căci n-am fost mulțumit și m-am vrut mare cât nu puteam să fiu , și am îndurerat mărirea Ta , iar scaunul măririi Tale s-a clătinat atunci din pricina îngerilor mie slujitori pentru neascultarea mea , căreia ei s-au plecat , iar Tu ai venit apoi să-mi grăiești ca și cum m-ai fi căutat , văzând îngerii clătinați de la locul slujirii lor înaintea tronului Tău slăvit , și m-ai întrebat unde sunt . M-ai întrebat așa pentru că eu am dat în mintea mea să mă ascund de Tine , să fac cumva să nu mă vezi pe mine , cel orbit de dor de mărire și de întâietate între mine și Tine , o , Făcătorul meu . Te-ai întors după mine de aici , de unde lucrezi Tu acum cu cuvântul Tău cel de la sfârșit de timp , Te-ai întors la începutul meu cu Tine și m-ai făcut să văd vremea toată de atunci și până azi și m-ai adus să văd capătul veacurilor omului și să-Ți văd truda Ta de azi și multa Ta îndurare pentru om . O , ce trebuia să fie omul și ce este el ! Mă doare , de șapte mii de ani plâng și mă doare , dar durerea mea cea de acum strânge cu ea toată vremea care a fost , și mă doare în Tine acum , o , și Te doare mult de la mine și doare în mine toată durerea Ta . Ia-o și pune-o pe rana Ta cea de la mine și vindecă durerea Ta și a mea ! E lungă și ne-a obosit , Dumnezeul meu . Tu încă ai răbdare cu omul , că îmi voiești răscumpărarea toată fiindcă atât de mult iubești , și trebuie să știe omul ce este Dumnezeu , căci iubirea este El .
Și acum glasul Tău peste grădina obârșiei trupului meu să-și curgă cuvântul , Doamne , și să-Ți întocmești sărbătoarea cea de azi cu cei ce sunt pe pământ dintre oameni ajutorul Tău acum , copiii ascultării la sfârșit de timp pentru dragostea lor de neamul omenesc , greu lovit de neascultarea mea cea de la începutul omului și pe care neam Tu voiești să-l vindeci acum și să-Ți arăți ființa Ta , iubirea Ta cea pentru om , o , Dumnezeul meu . Amin .
— În ziua aceasta Eu , Domnul , am grăit aici , în grădina cuvântului Meu , și am avut în grăire cu Mine pe omul cel de la început , și însemnez azi sărbătoarea cea de douăzeci de ani de când am așezat la lucrul cel sfânt al cuvântului Meu peste pământ grădinița cuvântului Meu , locul din care am grăit la început cu Tatăl să facem om după chipul și asemănarea Noastră și să împărățim în el . Tot de aici grăiesc acum , la sfârșit de timp , ca să unesc începutul cu sfârșitul și să fac început de facere nouă prin cuvânt , tot prin cuvânt să fac și să lucrez , căci vreme multă am vestit prin prooroci ceea ce Eu lucrez în zilele acestea , zilele cele de apoi când Eu de pe acest munte de cuvânt dau oamenilor legile facerii pentru viață sfântă în om și dau cuvântul acesta peste pământ și lucrez cu el din grădinița cuvântului Meu cel de azi . Amin .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea de douăzeci de ani de la târnosirea Sfintei
Sfintelor Noului Ierusalim , din 12-12-2011 ***
225