România – Noul Ierusalim
Noi, Tată, la masa împărăției cerurilor, Tatăl Meu. Mi-e dor de om cu roade de pocăință în el, și voiesc să-l ajutăm pe om, o, Tată. Amin, amin, amin.
– O, dulce Fiul Meu, cum să Te mângâi, cum să Te alin, tată? O, când Te voi avea fără de durere de la om, dulce Fiul Meu? De șapte mii de ani Îți aștept Eu bucuria și odihna, ca un Tată milos și îndurerat de durerea Ta, dar omului nu-i este milă de Dumnezeu, Fiule zdrobit de dor ca și Mine, Tatăl. Suntem zdrobiți, suntem așteptând și suspinând, ca și sfinții care se poartă cu Tine în venirea Ta pe pământ la om, tată. Când a ieșit Ioan să Te vestească venit, ca să Te primească poporul Israel, erau prea îngâmfați în duhul lor cei care stăteau mari peste Israel, iar gustul pocăinței nu-l putea atinge pe el, din pricina păcatelor lui și a depărtării lui de Dumnezeu, și Te-a luat Israel ca pe unul care-i tulbura liniștea lui, și Ți-a făcut rost de vină și Te-a răstignit pe cruce, Fiul Meu trimis din cer pe pământ după om. N-am avut ce să facem atunci, decât să suspinăm și să Ne lăsăm mici, purtând în trupul Tău cel chinuit toată ispășirea vinei omului care nu știe decât să păcătuiască în însuși trupul său ca să nu aibă Domnul loc în el, Fiule fără adăpost în om pe pământ. Atunci a ieșit Ioan și Te-a vestit, iar acum Tu Însuți vii, tată, și Te vestești venind cu sfinții și făcând voia Celui ce Te-a trimis atunci și acum, căci Tu asculți de Mine, Fiule scump. Amin.
O, popor al Fiului Meu Cuvântul! Să știi, tată, că dacă prin duh de pocăință vine omul spre acest izvor dătător de viață, atunci omul știe să facă roadele împărăției cerurilor, dar dacă el vine să scape de plata păcatelor lui nelucrând pocăința în duhul lui, unul ca acela nu a dat de lucrarea împărăției cerurilor, lucrare care își are roade în om și în afara lui apoi.
O, popor călăuzit de Fiul Meu întru a Sa venire cu sfinții Lui! Patria română este patria Domnului, patria venirii Fiului Meu în a doua Sa venire pe pământ, precum Eu, Tatăl, L- am trimis. Tot pământul în lung și în lat va auzi și va înțelege în curând că patria română este patria cerească, patria sfinților Domnului, căci Fiul Meu va birui pentru slava ei, pentru înnoirea ei, iar cei ce vor fi în ea vor rodi din mijlocul ei roadele împărăției cerurilor, și va fi Dumnezeu mângâiat, căci rodul Său Îl va mângâia pe El. Amin.
O, popor care asculți glasul Fiului Meu întru a doua Sa venire pe pământ! Dă, tată, veste peste pământ; dă, tată, cartea Domnului în cele patru laturi, ca să facă roade vrednice de pocăință cei ce se vor sfinți pentru Domnul și pentru patria cerească, patria venirii Lui cu sfinții pe pământ. Nu te îndoi, tată, de această împlinire. Glasul împărăției cerurilor este cuvântul Fiului Meu, cu care pregătește patria cerească și slava ei în mijlocul pământului. Amin.
O, țară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăință, la lucrarea roadelor împărăției cerurilor în mijlocul tău. Primește iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la veșmântul tău cel pentru venirea și pentru slava Domnului tău. În tine este Domnul cuvânt, căci te-a ales să fii patria cerească pe pământ, iar Eu, Tatăl Savaot, încununez Adevărul, pe Fiul Meu Cuvântul în mijlocul tău, și spun: cuvântul cel de peste tine este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit, și te învăț cu duh și cu cuvânt de tată: ascultă glasul Fiului Meu și împlinește-l pe el, spre slava Lui și a ta. Amin, amin, amin.
– Ți-am ascultat iubirea pentru țara venirii Mele cu sfinții, Tată Savaot. Strig în ea și Eu, și sfinții Mei vestea împărăției cerurilor peste ea. Eu vin în ea pregătindu-i slava, dar puțini se trezesc ca să Mă ia în ei cu strigarea Mea. Eu însă le voi da o inimă nouă, iar ei vor căuta apoi și vor găsi înțelepciunea cuvântului Meu și se vor sfinți pentru roade de pocăință, roadele împărăției
171