România – Noul Ierusalim
scris prin profeți în Scripturi, am scris că voi alege din nou Ierusalimul dintre neamurile pământului, fiindcă Israelul cu care am lucrat la început M-a lepădat cu totul acum două mii de ani, și n- am ales din el decât o rămășiță mică de tot, care s-a mântuit prin credință atunci, la venirea Mea din Tatăl Cel ceresc și din mamă Fecioară pe pământ. Cântați-Mi cântările nunții, că Mă așez în calea oamenilor cu nuntă cerească, cu zile de nuntă între Mine și mireasa Mea cea mică, poporul cuvântului Meu, luat din români. Mai e un ceas, și vin văzut, iar slava Mea din ziua aceea va fi pentru unii cu mângâiere, iar pentru cei mulți, cu mânie, căci omul a pierdut grăirea cu Dumnezeu și nu-și mai vine în fire ca să se întoarcă la începutul lui.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creștinătății Românești, ziua a doua, din 25-08-2002
***
Mergem să rostim slavă cerească peste România. Merg cu tine în vârful ei ca să-i rostesc prin tine nașterea ei din nou, ca s-o schimb la față și așa s-o arăt lumii pe ea. Toată strălucirea Mea o voi așeza peste tine, poporul Meu, și Mă voi arăta cu tine peste pământ, că Eu așa ți-am proorocit aceasta prin cuvântul acestei lucrări încă de pe când aveam în trup pe pământ pe trâmbița Mea Verginica. Mă voi slăvi în tine și îl voi îmbăta pe om la vederea aceasta. Voi vărsa din Duhul Meu peste om, iar tu vei fi vasul Meu cu untdelemn, și din tine Mă voi revărsa cu slava Mea cea dulce și voi rosti peste țara Mea de nuntă dragostea Mea cea de la sfârșit de timp, și voi spune așa:
Eu nu te-am uitat, o, țară a strălucirii, țara Mea de la sfârșit de timp! M-am născut pe pământ între oameni odată cu nașterea ta, și tu ai numele Meu pe creștetul tău, și tu vei rămâne, că așa te-am numit la sfârșit de timp, și am zis că tot cel ce se va îmbrăca în cămașa de creștin se va numi român.
Eu nu te-am uitat, iubito, și M-am întors în pământul tău pe care i l-am dat la început de moștenire omului cel zidit de mâna Mea, că din tine am luat cu mâna pământ, și din el l- am plămădit pe om. Tu ai fost primul petecuț de uscat care a ieșit din ape la facerea lumii, și l-am numit pământ după ce am făcut cerul despărțind apele de sus și de jos. Iar din apele de jos te-am scos pe tine întâi ca pe o pruncă nou-născută ridicându-te de creștet în sus și ți-am dat pânză albă de botez, pe care am scris cu mare taină numele tău cel de la sfârșit de timp: Ierusalimul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl.
Tu ești vârful pământului, creștetul pământului, întâia născută din ape la facerea lumii. Tu ești țara Mea de nuntă, căci Tatăl în tine Mi-a așezat masa nunții, și Mi-a gătit mireasă dulce, mireasă din români, țara Mea.
O, iubito, tu ești pământul cel de moștenire al omului cel întâi zidit, căci el își cunoaște trupul și vine să și-l ia înapoi, ca la început, căci Eu aduc cu Mine ziua învierii morților, și fiecare își va lua trupul și va sta înaintea Mea. Și tu vei sta, iubito, în fața Mea, și Îmi vei da slava ta cea de la început și Mă vei primi așa cum M-ai primit de Făcător al tău la nașterea ta odată cu nașterea Mea din Fecioară pe pământ.
Pace ție! Eu nu te-am uitat, iubita Mea. Iată-ți cămășuța de botez. Ți-am păstrat-o în Tatăl, și acum iarăși ți-o dau, și te voi numi cea aleasă, cea dulce, că mult te iubesc, fiindcă tu n-ai avut alt dumnezeu în afară de Mine și n-ai robit pe străin, și Eu îți dau plata pentru răbdarea ta și îți
141