România – Noul Ierusalim
scris prin profeți în Scripturi , am scris că voi alege din nou Ierusalimul dintre neamurile pământului , fiindcă Israelul cu care am lucrat la început M-a lepădat cu totul acum două mii de ani , și n- am ales din el decât o rămășiță mică de tot , care s-a mântuit prin credință atunci , la venirea Mea din Tatăl Cel ceresc și din mamă Fecioară pe pământ . Cântați-Mi cântările nunții , că Mă așez în calea oamenilor cu nuntă cerească , cu zile de nuntă între Mine și mireasa Mea cea mică , poporul cuvântului Meu , luat din români . Mai e un ceas , și vin văzut , iar slava Mea din ziua aceea va fi pentru unii cu mângâiere , iar pentru cei mulți , cu mânie , căci omul a pierdut grăirea cu Dumnezeu și nu-și mai vine în fire ca să se întoarcă la începutul lui .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creștinătății Românești , ziua a doua , din 25-08-2002
***
Mergem să rostim slavă cerească peste România . Merg cu tine în vârful ei ca să-i rostesc prin tine nașterea ei din nou , ca s-o schimb la față și așa s-o arăt lumii pe ea . Toată strălucirea Mea o voi așeza peste tine , poporul Meu , și Mă voi arăta cu tine peste pământ , că Eu așa ți-am proorocit aceasta prin cuvântul acestei lucrări încă de pe când aveam în trup pe pământ pe trâmbița Mea Verginica . Mă voi slăvi în tine și îl voi îmbăta pe om la vederea aceasta . Voi vărsa din Duhul Meu peste om , iar tu vei fi vasul Meu cu untdelemn , și din tine Mă voi revărsa cu slava Mea cea dulce și voi rosti peste țara Mea de nuntă dragostea Mea cea de la sfârșit de timp , și voi spune așa :
Eu nu te-am uitat , o , țară a strălucirii , țara Mea de la sfârșit de timp ! M-am născut pe pământ între oameni odată cu nașterea ta , și tu ai numele Meu pe creștetul tău , și tu vei rămâne , că așa te-am numit la sfârșit de timp , și am zis că tot cel ce se va îmbrăca în cămașa de creștin se va numi român .
Eu nu te-am uitat , iubito , și M-am întors în pământul tău pe care i l-am dat la început de moștenire omului cel zidit de mâna Mea , că din tine am luat cu mâna pământ , și din el l- am plămădit pe om . Tu ai fost primul petecuț de uscat care a ieșit din ape la facerea lumii , și l-am numit pământ după ce am făcut cerul despărțind apele de sus și de jos . Iar din apele de jos te-am scos pe tine întâi ca pe o pruncă nou-născută ridicându-te de creștet în sus și ți-am dat pânză albă de botez , pe care am scris cu mare taină numele tău cel de la sfârșit de timp : Ierusalimul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl .
Tu ești vârful pământului , creștetul pământului , întâia născută din ape la facerea lumii . Tu ești țara Mea de nuntă , căci Tatăl în tine Mi-a așezat masa nunții , și Mi-a gătit mireasă dulce , mireasă din români , țara Mea .
O , iubito , tu ești pământul cel de moștenire al omului cel întâi zidit , căci el își cunoaște trupul și vine să și-l ia înapoi , ca la început , căci Eu aduc cu Mine ziua învierii morților , și fiecare își va lua trupul și va sta înaintea Mea . Și tu vei sta , iubito , în fața Mea , și Îmi vei da slava ta cea de la început și Mă vei primi așa cum M-ai primit de Făcător al tău la nașterea ta odată cu nașterea Mea din Fecioară pe pământ .
Pace ție ! Eu nu te-am uitat , iubita Mea . Iată-ți cămășuța de botez . Ți-am păstrat-o în Tatăl , și acum iarăși ți-o dau , și te voi numi cea aleasă , cea dulce , că mult te iubesc , fiindcă tu n-ai avut alt dumnezeu în afară de Mine și n-ai robit pe străin , și Eu îți dau plata pentru răbdarea ta și îți
141