România – Noul Ierusalim
Vin din cer pe pământ și Mă aștern cuvânt peste grădina cuvântului Meu . Vin ca ploaia peste semănătură , ca să fac lucrarea Tatălui Meu peste pământ . Eu sunt Semănătorul și sunt Cel ce udă ca să crească totul , dar pământul e prea bătătorit . Pământul e cale a fărădelegii , și nu găsesc loc unde să mai desțelenesc ca să-Mi fac lucrarea pe care o am de la Tatăl . Nu mai găsesc pe nicăieri pământ bun , că e prea bătătorit pământul și e coajă uscată peste el , căci toate sfârșitu-s-au ! M-am întors din cer pe pământ ca să pregătesc calea venirii Mele cu sfinții , dar pământul este cale a fărădelegii , și ce voi face , oare ? Iată ce voi face : Mă întorc spre începutul cel dintâi și încep de unde am rămas . Amin .
Mă slăvesc prin cuvânt peste grădina Mea cea împrejmuită în mijlocul României , locul începutului pământului , de unde Eu am luat pământ cu mâna și l-am făcut om , ca să pun apoi pe om împărat peste pământ , dar nu și peste cer . Mă întorc și lucrez ca la început . La început cum am lucrat ? Cuvânt am lucrat , și le-am făcut pe cele ce sunt , iar acum tot cuvânt lucrez , ca să le stric pe cele ce sunt , căci omul și pământul de sub el este cale a fărădelegii , pământ bătătorit și nedesțelenit .
Eu sunt Cuvântul Cel de după șapte ani de la pecetluirea cu legea sfințeniei Mele a grădinii Sfintei Sfintelor , locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui după două mii de ani de la prima Mea venire între oameni . Acum șapte ani , în ziua de doisprezece a lunii a douăsprezecea , M- am așezat cu sfințenia Mea ca pe muntele Sinai , M-am așezat să fiu și să stau cuvânt de auzit și de lucrat peste pământ din mijlocul grădinii întocmită de cuvântul Meu ca să fie munte sfânt al Meu în mijlocul României , țara Mea de întoarcere după două mii de ani , căci pământul este peste tot cale a fărădelegii , și nu mai este pe nicăieri loc pentru Mine și pentru cel ce crede în Mine și în venirea Mea după două mii de ani . Acum șapte ani , în ziua aceasta , am făcut mare bucurie pentru Tatăl și pentru cei din cerul Meu , căci Mi-am sfințit loc ca să aibă cerul cale de venire pe pământ și să-și răscumpere așternutul cel pierdut prin omul cel căzut din pământul Edenului , din pământul cerului .
Nu mai e nimic de salvat pe pământ , dar ce este cu neputință la om , este la Mine cu putință , și Mi-am împrejmuit și Mi-am sfințit și Mi-am pecetluit cu numele Meu grădina Mea care a fost locul odihnei Mele la început , și iată , și la sfârșit . Am făcut din lutul acestei grădini om după chipul și asemănarea Mea și M-am odihnit în el , iar Tatăl era întru Mine când lucram omul . Și M-am uitat de la sfârșit spre început și am dat cu ochiul Meu peste locul acesta al începutului pământului și al omului de pe el , și am lucrat cuvânt peste acest pământ , și l-am numit apoi grădina cuvântului Meu , și este . Și dacă este , iată-Mă cuvânt peste pământ din mijlocul pământului , din vârful pământului , muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvântul .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la șapte ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim , din 12-12-1998
***
Iar tu , țară Românie , ești ieslea cuvântului Meu . Mă nasc în tine cuvânt și îți vestesc nașterea ta din nou , înnoirea ți-o vestesc , căci am pus în țarina ta sămânță la însămânțat , ca să cresc Eu în tine viță nouă , viță de soi , Fiul și Cuvântul Tatălui , Care S-a dat pentru viața lumii . Când a ieșit pământul din ape la cuvântul Meu , tu ai fost întâia ieșită din ape , țara Mea cea de la sfârșit . Țara începutului și a sfârșitului lucrului Meu ești tu . Eu sunt Alfa și Omega . Așa și tu ești , căci așa ești lucrată , și ești taina Mea prin care am lucrat veacurile , și iată , prin care-Mi
111