România – Noul Ierusalim
Mine cu tine, poporul Meu. Tu ești un popor cuminte și știi de la Mine ce trebuie să facă și să fie creștinul în sărbători de sfinți. Tu ești poporul cel învățat de Dumnezeu, după cum este scris: « Și vor fi învățați de Dumnezeu ». Tu ești proorocie împlinită, că Eu vin din cer la tine și te învăț și împlinesc cu tine Scripturile, că pe pământ nu mai găsesc om care să vrea să se dea Mie ca să împlinesc cu el Scripturile Mele, Scripturile venirii Mele, Scripturile învierii morților, Scripturile cerului nou și ale pământului nou, Scripturile veșniciei, poporul Meu.
Am spus ție, Ierusalime al venirii Mele, că voi veni la tine și îți voi desface Scriptura poporului Meu cel nou, care are de la Mine nume nou, nume de român, căci acesta este numele cel nou al poporului lui Dumnezeu. Iată, dau inimă nouă celor ce cred venirea Mea în cuvânt peste pământ, că am spus ție, Israele român, să te faci pe pământ pildă a împărăției cerurilor, ca să învețe oamenii de la tine taina învierii, taina fiilor lui Dumnezeu, care sunt fiii învierii, taina chipului Meu în om.
Am spus ție, Israele român, că tu ești adevăratul popor român, că tu ești poporul creștin al românilor. Nimeni nu este creștin decât cel ce iubește chipul Meu în el. Chipul Meu este viața Mea în om, este voia Mea în omul în care Eu Îmi găsesc plăcerea. Am spus ție, Israele român, că tu ești România cea adevărată dintre pământ și cer, și din tine se va naște toată România și tot poporul care voiește să fie popor român, căci numele de român este numele cel nou al poporului ales de Dumnezeu, și despre care scrie Scriptura: « Le voi da un nume nou și o inimă nouă ».
Iată, îți despecetluiesc ție, Israele român, Scriptura care spune așa: « Celui ce biruiește îi voi da din mana cea ascunsă, și îi voi da lui o pietricică albă, și pe pietricică, scris un nume nou pe care nimeni nu poate să-l știe decât primitorul, și voi scrie pe el numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, și numele Meu cel nou ». Amin. Iar cel ce nu va crede în această Scriptură pe care Eu azi o despecetluiesc ca să fie știută și crezută, aceluia îi va rămâne de mărturie împotriva lui necredința lui în cuvântul acestei Scripturi desfăcută pentru tot pământul. Amin.
Sunt cu sfinții, martori veniți din cer pentru desfacerea acestei Scripturi. Sunt cu mucenicul Gheorghe, purtătorul de biruință, care a însoțit pe voievozii români în lupta cea de biruință pentru salvarea neamului român, neamul cel ales de Dumnezeu la sfârșit, căci scris este: « Celui ce biruiește îi voi da din mana cea ascunsă, și îi voi da o pietricică albă și inimă nouă și nume nou, de nou Ierusalim, și numele Meu cel nou », numele de român. Amin. Dar de ce acest nume? Iată de ce: poporul român din România este poporul care a biruit pentru Mine. El a fost ca și Mine lovit și răstignit; el, și pământul de sub el. Duhul rău cel potrivnic Mie știe de taina acestui pământ al începutului pământului, știe de la omul cel întâi zidit, știe locul unde am zidit Eu pe omul cel zidit de Mine, știe de la omul cel zidit de Mine. De atunci și până azi potrivnicul Meu lovește în acest pământ și în cel ce este pe el, că acest pământ și tot ce e pe el este al Meu mai mult decât orice loc de pe pământ. Omul de pe acest pământ, omul cel adevărat, M-a voit pe Mine, M-a avut pe Mine cu el în acest pământ, și potrivnicul M-a văzut aici cu lucrul Meu mereu în om, și mereu M-a lovit pe Mine și pe omul Meu din acest pământ. Omul pământului Meu n-a voit răul nimănui de pe pământ, n-a făcut rău nimănui, că Eu am fost suflând mereu cu duhul voii Mele peste neamul român cel credincios Mie. De peste tot furul venea să-l biruiască pe român ca să-i ia pământul de sub el, ca să biruiască neamul român, dar neamul român a biruit cu Mine, și nu fără Mine. Eu am fost pecetea lui, și această pecete a lucrat peste el ca un scut, fiindcă neamul acesta s-a născut sub pecetea Mea pe care am pus-o pe el mai înainte de
106