România – Noul Ierusalim
***
... Ține minte, fiule, moare Ceaușescu, mor comuniștii. Această șoaptă țineți-o ascunsă. Până în întâmplare nu vorbiți nimic. După ce moare puteți să vorbiți. Și nu e nevoie să știți voi cum moare. Nu rămâne nici unul. Tu nu știi; ești mititel, mititel.
... Să strigi pe cărare, așa îți vine: „ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, nu ne părăsi și vino cât se poate de repede, că Te vrea poporul Tău să vii în casa sa, să vorbești despre cele duhovnicești“.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din data de 04-04-1978 ***
Moșii și strămoșii voștri au zidit mănăstiri pentru copiii de azi și de mâine. Pentru voi, tată, au zidit moșii și strămoșii voștri această casă. De ce au făcut din locașul sfânt muzeu? Crezi că se vor deschide? Singure se vor deschide. Nu mai e un Constantin Brâncoveanu să vină să le deschidă. Nu mai e un Ștefan cel Mare să vină la Voroneț. Nu mai e, dar rugăciunea lor sfântă, care se face, o deschide. Dar dacă nu vei avea credință, să știi că nu vei călca în această casă sfântă. Mănăstirea Cernica, cine a făcut-o? Sfântul Calinic. Nu mai e mâna sa, nu mai e nici un nepot; toți beau țuică. Nu mai e cine să descuie chiliile, nu mai e nimeni, dar să știi că mâna lui va deschide ușa locașului. Poate zici că nu s-a închis, dar e închisă, copilul Meu, și multe mănăstiri sfinte sunt încuiate cu chei de fier și de oțel, copilașii Mei, dar să știți că cine le-a zidit, aceia le vor deschide pentru cei aleși ai Mei. Fii și tu ales, creștine, ca să mănânci în casa lui Dumnezeu acea pâine pe care a mâncat-o Ștefan cel Mare, acea pâine pe care a mâncat-o Vodă-Negru. Ei nu puneau banii la C. E. C., ci făceau locașuri sfinte.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din data de 03-12-1978 ***
... Această țară românească se evaporă. De ce? Pentru că această țară e o țară sfântă, e un popor creștin, dar la numărătoare a fost una, și acum e alta.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din data de 24-12-1978 ***
... Copilașul Meu, oița Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în țară străină. Au fost doi copii: Oltul și Mureșul, și amândoi s-au despărțit unul de altul. Mureșul a apucat-o la răsărit, și Oltul la apus. Și Domnul a zis Oltului: „ Oltule, râu spumegat, face-te-oi adânc și lat, să fii mereu tulburat și cu sânge amestecat“. Iar Mureșului i-a zis: „ Mureș, Mureș, apă lină, și cu unda veșnic plină, nu te du în țară străină, că n-ai parte de odihnă“. Oltul era păgân, iar Mureșul era creștin.
... Mai demult se purtau creștinii cu barbă și cu plete, dar acum nu se mai poate, că-ți pune lumea mâna pe plete și le întinează. N-ai să poți tu, creștine, îndura chin pentru barbă și pentru plete, că te va ține unul de o mână și altul de o mână și te vor tunde și te vor ciumpăți pe față. Și de ce să ajungi batjocorit de Gog și Magog? *(* Comunismul venit de la miazănoapte. n. r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din data de 08-02-1979
***
10