Cuvântul lui Dumnezeu despre post şi milostenie 2020.07. | Page 19

Despre post şi milostenie
nouălea când omul a fost căzut din rai prin fapta nesupunerii , Eu , Domnul , fiind pe cruce , Miam dat sufletul și Duhul în mâna Tatălui Meu , pentru răscumpărarea omului cel zidit de Dumnezeu .
Am venit pe pământ ca să mor ca omul , iar înainte de patima Mea cea care a șters păcatul lui Adam , Eu am postit patruzeci de zile rugându-Mă Tatălui pentru ca să se șteargă păcatul omului cel întâi zidit , care n-a voit să postească de neascultare , care n-a voit să nu mănânce neascultare . De ce i-am spus Eu lui Adam să nu mănânce fruct din pomul cunoașterii ? Pentru că era a lui Dumnezeu cunoașterea , nu a omului , pentru că nu voia Domnul să moară omul prin cunoaștere . Eu așa i-am spus omului : « Dacă vei întinde mâna să iei din pomul cunoașterii binelui și răului , vei muri negreșit ».
Fiilor , fiilor , ce este carnea și cine a făcut-o și cine o crește ca să fie ? De ce mănâncă oamenii carne ? De ce mănâncă animalele carne ? De ce se mănâncă , fiilor , carne ? De ce carnea mănâncă carne ? De ce nu se mănâncă ce am lăsat Eu spre mâncare ? Cine poate să-Mi răspundă ? Eu sunt Cel ce aud pe cel ce-Mi răspunde .
O , unde ești , făptura Mea ? Omule cel întâi zidit , răspunde-Mi ! Răspunde-Mi , ca să audă tot neamul omenesc că Eu sunt Dumnezeul celor vii și al celor adormiți . Răspunde-Mi , tu , cel zidit de mâna Mea din pământ ! Amin , amin , amin .
– Iată-mă , Doamne . Cine poate sta împotriva cuvântului Tău ? Este , oare , cel ce poate să-Ți răspundă în afară de mine ? Eu sunt omul cel întâi zidit ; zidit de mâna Ta și de iubirea Ta . M-ai zidit din cuvânt și din iubire și din pământ , și m-ai numit om . Nu m-ai numit carne , și m-ai numit om . Eu sunt cel ce am păcătuit împotriva Ta și a mea , iar Tu erai Cel Preaînalt . Tu ești Ziditorul meu și a toate cele văzute și nevăzute care înseamnă Dumnezeu , dar eu m-am făcut fur prin nesupunere . Mi-ai dat tot ce ai creat Tu pentru mine , dar eu am râvnit la ale Tale , Doamne . Tu erai Cel Drept și n-ai ascuns de mine pe cele ale Tale , și le-ai pus în mijlocul raiului , ca să fie ale Tale , nu ale mele ; ca să fie semnul Tău în calea mea , ca să fii Tu cu semn înaintea mea mereu , iar eu să am voie liberă și cu ea să Te iubesc și să fiu iubirea Ta , și Tu să fii iubirea mea în toate ale mele , și ca să fiu al Tău , și nu al meu . Dar eu m-am înălțat . O , cum de m-am înălțat ? Nu mai era nimeni pe pământ peste care să mă înalț . M-am înălțat împotriva Ta , Doamne . Am voit să fiu ca Tine și mai mult ca Tine . M-ai așezat în raiul cel din Eden și mi-ai dat mie tot ce ai făcut pentru om , și eu m-am semețit cu gândul că sunt mare peste toate și mi-am zis : „ Sunt Dumnezeu și stau pe scaunul lui Dumnezeu “. Din pricina frumuseții mele inima mea s-a îngâmfat și prin trufia mea mi-am pierdut ascultarea și înțelepciunea , după cum este scris în Scripturi despre fapta mea , despre trufia inimii mele în raiul cel din Eden . Tu când ai văzut că mi-am făcut înțelepciunea mea din trufia mea , ai avut grijă de viața mea și mi-ai spus cu poruncă : « Din toți pomii raiului poți să mănânci , iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci , căci în ziua în care vei mânca , vei muri negreșit ».
Ai venit din cer acum două mii de ani , ca să lucrezi să-l sui pe om la locul de unde eu am căzut . Ai stat nemâncat patruzeci de zile și patruzeci de nopți pentru mine , cel care am mâncat fără voia Ta din ale Tale , păcătuind cu semeția și cu neascultarea mea de Dumnezeu . Patruzeci de zile și patruzeci de nopți n-ai mâncat , și Te-ai lăsat ispitit de duhul cel rău mai mult decât m-am lăsat eu , dar ispita lui a fost biruită în trupul Tău . Ai biruit Tu ce trebuia să biruiesc eu . Eu am înființat pe duhul rău , iar Tu i-ai strivit puterea prin smerenia Ta și prin ascultarea Ta de Tatăl Tău . Ai plâns cu lacrimă dumnezeiască patruzeci de zile pentru mine , că Tu pe mine mă cauți de șapte mii de ani . În orice om voiești să mă afli , că Tu mă voiești așa cum am fost mai înainte de semeția mea . În orice om mă voiești așa cum am fost când m-ai așezat la începutul meu în raiul cel din Eden .
19