Nunta Mielului
picioare praful ca să lase blestem peste cetate, dar rușinea n-a fost a celor care au răbdat sub apăsarea prigoanei, că iată, el și-a pierdut apoi picioarele, bietul de el, și l-am luat din mijlocul turmei și l-am făcut mărturisitor de sus al lucrării cuvântului Meu peste biserică, o, și așa de măreață este slava cuvântului lui Dumnezeu de pe pământul român, și așa de dor Îmi este și Mi-e dorul văpaie de foc, și se face cuvântul gurii Mele acest dor, și botez în el cu Duhul Sfânt și cu foc tot pământul și oamenii de pe el, precum este scris, căci voiesc să-i curăț de necredință pe cei de pe pământ și să-i scap pe mulți de această pedeapsă, că nu este mai greu păcat ca și păcatul necredinței, și vai celor ce vor fi găsiți în acest păcat când Eu vin pe pământ cu slavă de cuvânt!
… Binecuvântată să fie vestirea Mea peste pământ, și rod să poarte ea pentru cer și pentru mântuirea multora! Amin.
Binecuvântați să fie vestitorii cuvântului Meu și harul Meu cel pentru ei în toată vremea și peste tot pe unde ei vestesc venirea Mea cuvânt pe pământ! Amin.
Binecuvântată să fii tu, țara Mea de azi, dragostea Mea cea dintâi la facerea cerului și a pământului! Mă întorc la dragostea Mea cea dintâi, la tine, sfânt pământ român, pe care Eu am stat întru început și am cuvântat și am împlinit. Te plămădesc cu facere nouă și Mi-e dorul tot o văpaie după frumusețea ta cea dintâi când Eu, Domnul, Mi-am plămădit din lutul tău casă de odihnă, om zidit după chipul și asemănarea Mea, și peste care am suflat duh de viață și i- am dat moștenire grădină de rai, o, dar nu s-a păstrat el de partea Mea apoi, și de atunci sunt tot un dor după tine, după dragostea Mea cea dintâi, cea de la început, și vin la tine cu înnoirea, cu nașterea ta din nou, popor român.
Sunt Domnul și Făcătorul tău, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou, și toate se înnoiesc începând cu numele Meu și cu numele tău, Ierusalimul cel nou, Ierusalimul român și venirea Mea și dragostea Mea cea dintâi iarăși pe pământ, acum, la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a douăzecea după Rusalii, din 19-10-
2025. ***
Îmbrățișez cu Tatăl cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, pământul cel dintâi ieșit din ape la facerea lumii văzute, iar acum, la nașterea din nou a lumii și a toate câte sunt, Îmi las cuvântul în cartea sa cea de azi pe acest meleag, unde-Mi am casă de poposire a venirii Mele cuvânt pe pământ între oameni, o, și nu este pe nicăieri loc mai plin de lumină și de cer pe pământ ca și această cetate, care adăpostește pe Cel ce a făcut cu cuvântul lumina și toate cele văzute apoi în lumină ca să se vadă ele, iar Eu, Fiul și Cuvântul Tatălui, cârmuiesc lumea și toate cele bune și rele de peste lumea oamenilor, lumea care nu știe de slava lui Dumnezeu dintre cer și pământ dacă nu are cine să-i spună ei despre această slavă și de toată strălucirea ei, care acoperă cu daruri de sus pe cei credincioși și pe cei necredincioși lui Dumnezeu, dar iată, am așezat la lumină cetatea cuvântului Meu și împart din ea lumina Mea peste pământ până ce ea îi va dovedi pe cei drepți și pe cei nedrepți și se va face de către cetele îngerești numărătoarea de-a dreapta și de-a stânga, precum este scris în Scripturi cuvântul gurii Mele acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl la oameni și n-am fost primit de oameni și M-au trimis înapoi cei mari ai pământului, dar M-au trimis biruitor asupra lor și asupra lui antichrist, căruia ei îi slujeau, iar ei au rămas cei rușinați ai vremurilor toate, căci toate vremile de pe pământ au luat pilda cea rea a celor de
88