Nunta Mielului
M-a purtat de la margini la margini și M-a împărțit cu noua Mea venire de la Tatăl la oameni, și iată, sunt învăluit în acest nume, în acest cuvânt, în numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos la sfârșit de timp. Amin.
Slava Mea din ziua aceasta cuprinde în ea suitele de sfinți și de îngeri în văzduhul de aici, mai înainte de zori așezate de serbare deasupra grădiniței de rai de la Maluri, locul în care Mi-am început peste pământ trâmbițarea cuvântului Meu în anul 1955 de la întâia Mea venire de la Tatăl la oameni, și am împlinit pe pământ această filă din Scriptură: venirea Mea cu sfinții, venirea Fiului de Împărat, Tatăl cu nunta Fiului Său pe pământul român, Mirele și mireasa Sa cea din români, Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, Eu și cerul, Eu și voi vreme de șaptezeci de ani, și iată, ziua amintirilor cuprinde în slava ei petrecerea laolaltă a cerului cu pământul, a celor ce locuiesc în ceruri alături cu voi acum pe pământ cu dulce serbare românească, iar bucuria ei nu cuprinde în ea cuvintele care-Mi curg spre voi, cei ce v-ați deșteptat mai înainte de zori și v-ați gătit de nuntă și v-ați așezat pe cale spre locul și ziua Mea de serbare, căci Eu, Domnul, v-am vestit și v-am făcut chemarea, și iată, petrecem clipe dulci, și totul se scrie de către îngeri între cei din cer, iar pe pământ scriu ai Mei, scrieți voi, o, fii ai cetății cuvântului Meu pe pământul neamului român.
Vă spune vouă Domnul, după o lungă și grea trudă a voastră pentru gătirea acestei slave, pace vouă vă spune Mirele nunții, Iisus Hristos!
… Dacă păsărelele cerului își dăruiesc grăirea și cântarea între ele, stând acoperite printre crenguțe și ramuri verzi, Eu, Domnul, cum să nu-Mi slobozesc grăirea dintre Mine și om, după ce omul M-a dat din calea vieții lui ca să fie singur sieși stăpân?
Ciripesc ca o pasăre ascunsă în nori de slavă și-Mi dăruiesc cuvântul și graiul gurii Mele cuprins în cuvânt. M-am suit cu voi pe Tabor și străluciți prin slava cuvântului Meu și prin straiele de nuntă cu care v-ați împodobit de sărbătoarea zilei Mele, a aniversării de șaptezeci de ani ai lui Hristos pe pământul român. Fiți dulci, fiți aplecați cu credință mare, căci Domnul grăiește vouă. Faceți-vă mici înaintea Mea, căci Eu Mă umilesc mult ca să vin și să-Mi las grăirea peste pământ.
… Mulți Mă vor iubi cu dor și cu neastâmpăr de acum încolo, căci se deschide dragostei cale și merge ea spre oameni și îi așează spre izvorul Meu de cuvânt și de binecuvântările acestor plaiuri ale amintirilor Mele de o sută de ani ai petrecerii cuvântului Meu între cei credincioși la începutul Meu din anul 1955 cu ei, și apoi cu cei de după ei și până azi, când am slujitor poporul mezin, cei mai mici ai dragostei Mele din zilele acestea peste pământ, și iată zi de nuntă și cămașă de nuntă, cămașa românească de in subțire, slava neamului român, cămașa Mea și a lor, cămașa de nuntă, zilele nunții Mele, o, și toți cei care de acum se vor înveșmânta în cămașa de creștin se vor numi români și vor avea haină de nuntă.
V-am rugat pe voi să veniți și să vă așezați la masa Mea de azi îmbrăcați în cămașa românească, în portul strămoșesc al românului, și iată taină măreață, țara nunții Mele, masa Mea de nuntă pe plaiul neamului român, iar haina de nuntă este cămașa românească, și se grăiește pe limba neamului român venirea Mea și nunta Mea și haina de nuntă și totul românește, și va fi să învețe să vorbească românește popoarele toate, toți cei care iubesc și vor iubi venirea Mea cuvânt pe pământ, și se vor apropia de meleagul iubirii Mele, de cetatea cuvântului Meu, de unde Eu, Domnul, Îmi împart peste pământ cuvântul Meu de venire și de trâmbițare a sa peste tot, din hotar în hotar, de la margini la margini, din suflet în suflet, căci vine veșnicia, care cuprinde
85