Nunta Mielului
Eu nu te-am uitat , o , ţară a strălucirii , ţara Mea de la sfârşit de timp ! M-am născut pe pământ între oameni odată cu naşterea ta , şi tu ai numele Meu pe creştetul tău , şi tu vei rămâne , că aşa te-am numit la sfârşit de timp , şi am zis că tot cel ce se va îmbrăca în cămaşa de creştin se va numi român .
Eu nu te-am uitat , iubito , şi M-am întors în pământul tău pe care i l-am dat la început de moştenire omului cel zidit de mâna Mea , că din tine am luat cu mâna pământ , şi din el l- am plămădit pe om . Tu ai fost primul petecuţ de uscat care a ieşit din ape la facerea lumii , şi l-am numit pământ după ce am făcut cerul despărţind apele de sus şi de jos . Iar din apele de jos te-am scos pe tine întâi ca pe o pruncă nou-născută ridicându-te de creştet în sus şi ţi-am dat pânză albă de botez , pe care am scris cu mare taină numele tău cel de la sfârşit de timp : Ierusalimul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl .
Tu eşti vârful pământului , creştetul pământului , întâia născută din ape la facerea lumii . Tu eşti ţara Mea de nuntă , căci Tatăl în tine Mi-a aşezat masa nunţii , şi Mi-a gătit mireasă dulce , mireasă din români , ţara Mea .
O , iubito , tu eşti pământul cel de moştenire al omului cel întâi zidit , căci el îşi cunoaşte trupul şi vine să şi-l ia înapoi , ca la început , căci Eu aduc cu Mine ziua învierii morţilor , şi fiecare îşi va lua trupul şi va sta înaintea Mea . Şi tu vei sta , iubito , în faţa Mea , şi Îmi vei da slava ta cea de la început şi Mă vei primi aşa cum M-ai primit de Făcător al tău la naşterea ta odată cu naşterea Mea din Fecioară pe pământ .
Pace ţie ! Eu nu te-am uitat , iubita Mea . Iată-ţi cămăşuţa de botez . Ţi-am păstrat-o în Tatăl , şi acum iarăşi ţi-o dau , şi te voi numi cea aleasă , cea dulce , că mult te iubesc , fiindcă tu n-ai avut alt dumnezeu în afară de Mine şi n-ai robit pe străin , şi Eu îţi dau plata pentru răbdarea ta şi îţi dau frumuseţea cea dintâi şi te fac raiul venirii Mele , iubito . Şi cine te va iubi , după dreptate te va iubi , iubita Mea , că nici un neam sub soare nu va avea strălucirea ta .
Eu sunt . Nu te teme . Şoapta Mea curge peste tine şi se face râu al vieţii peste pământ din mijlocul tău , că a venit vremea iubirii , iubirea dintre Mire şi mireasă , ţara Mea , iubita Mea . Eu sunt . Soarta ta este în mâna Mea , nu în mâna ta . Eu sunt Stăpânul tău , Mirele tău , şi te vor iubi popoarele şi neamurile şi limbile şi împăraţii pământului pentru slava Mea care străluceşte din mijlocul tău luminându-te şi slăvindu-te , căci tu eşti cea dintâi , iubita Mea cea de la sfârşit de timp şi de la început de timp , că Eu vin , şi tu vei fi a Mea şi vei fi slava Mea şi vei fi lumina lumii , precum Eu sunt , iubito . Amin , amin , amin .
O , Eu aşa voi vorbi cu ţara Mea cea de la sfârşit de timp , poporul Meu . Slava Mea cea din ea o va cuprinde pe ea , şi vreau ca tu să nu mai fii decât slava Mea pe pământ . Te-am învăţat mereu să fii frumos , frumos şi ţi-am spus mereu , mereu că vin zilele gloriei Mele cu tine ca să fac lumină mare peste întunericul de pe pământ , şi apoi să vin , că nu voiesc să vin pe neştire , poporul Meu . Voiesc să vin ca Mire , nu ca Judecător . Voiesc să vin cu venire dulce şi vreau să-l deprind pe om cu venirea Mea şi vreau să-l învăţ să Mă aştepte şi vreau să-i dau darul credinţei cea pentru venirea Mea , precum ţie ţi-am dat .
52