Nunta Mielului
O, omule pribeag, te-am chemat să-Mi vezi mireasa și să iei în tine dor de mireasă care-și așteaptă Mirele. Duhul rău e duhul lumii. El te-a acoperit de la fața Mea și te-a băgat în haina lui, și Eu nu te cunosc dintre cei morți. Te-am chemat să-Mi vezi chipul, te-am chemat să-Mi vezi pe poporul Meu mireasă prin care Eu Mă slăvesc peste pământ pentru tine, cel pribeag de Tatăl tău. Te adun din când în când lângă ieslea Mea și îți dau din ea cuvântul Meu care se naște în ea din gura Mea. O, învață-te să vorbești din cer, nu din inima ta, că nu e dreaptă cu Mine inima ta. Tu spui că Mă ai în inimă și nu e nevoie să Mă ai și în afara ta, în înfățișarea ta, iar Eu îți spun că și diavolii cred în Mine, dar nu să Mi se supună. Iată, cel ce nu Mă mărturisește, acela nu este de partea Mea. Cine Mă poate mărturisi? Cel ce seamănă cu Mine, cel ce este de la Mine. Amin.
Te iau cu ușorul, omule venit la izvor, că vreau să te învăț să bei, și cu folos să bei. Eu de aceea te chem. Te chem ca să bei, și să cresc Eu în tine și să înveți iubirea cea pentru Dumnezeu. Lacrima Mea cea pentru tine se face cuvânt de dor, care te cheamă sub cortul Meu ca să stai cu Mine la masă de cină, la masă de nuntă, fiule român. Te cheamă dorul Meu de tine, dor lung de șapte mii de ani. Te chem cu mângâiere, că Eu nu vreau durerea ta, și vreau învierea ta. Cere-Mă. Sau nu Mă mai cere, și ia-Mă, că iată-Mă în calea ta ca să Mă iei. Amin.
Iată vinul cel bun, vin nou, vinul nunții Mele. Veniți la nunta Mea, voi, doinași ai poporului român! Nunta lumii vă face cu mâna, iar nunta Mea se uită după voi. Iubirea pentru Dumnezeu vă face să veniți să fiți cu El, iar iubirea de Dumnezeu vă face să Mă aveți pentru voi. Eu însă vreau să vă am pentru Mine, nu pentru voi, că Eu vin curând, curând, și nunta Mea va fi o sărbătoare pe vecii, fiindcă mireasa are nevoie de iubire, ca și Mirele din cer. Mireasa Mea este cerul Meu de pe pământ, în care Eu Mi-am pregătit așternut.
O, poporule mireasă, am pregătit cu cuvântul Meu și cu mânuțele tale straie de nuntă, grădină cu miresme cerești, cort dulce, foișor cald și sfânt, ca să ies cu tine în nuntă cerească și să-i mângâiem pe cei ce aud zarva nunții noastre ca să vină la nuntă. O, poporul Meu, o, mireasă mică, tu ești copilul cel mai mic, cel de lângă venirea Mea, mezinul care împarte averea Tatălui său la toți cei de dinaintea lui născuți. Iată, chem la nuntă. Voiesc să rămână numai o nuntă pe pământ și în cer, și în hora ei să se prindă cei ce învață iubirea, iubirea dintre Mire și mireasă, miri curați, căci unde este iubirea nu mai este păcatul, și este ziua nunții când mirii sunt curați, căci așa înseamnă ziua nunții, iubirea dintre Mire și mireasă. Nunta lumii este minciuna care s-a pus în locul nunții. Iar nunta, iată-Mă cu ea pe pământ! Din cer și până pe pământ M-am întins cu ea, și fac din ea mângâiere veșnică peste om, numai să vină omul să ia.
Eu însă am în brațe mângâierea pentru cel ce se ridică dintre morți ca să vină să-l fac veșnic, că vine veșnicia pe pământ, și omul nu crede ce-i spun Eu. Vine învierea morților, și omul nu crede ce-i spun Eu prin acest cuvânt. Vine învierea și viața veacului ce va să fie, și tot omul care va mai fi, va fi ca Mine, căci scris este: « Vom fi asemenea Lui, căci Îl vom vedea cum este ». Amin.
Viața veacului ce va să fie, aceasta este nunta pe care Eu vreau s-o pun pe pământ înaintea omului. Cu tine o pun pe pământ, poporul Meu mireasă, truditul Meu copil cu care Eu am bătut și bat țărușul împărăției cerurilor pe pământ, cer nou și pământ nou pe pământ.
O, nu M-aș mai despărți de zilele nunții Mele cu voi! Iubirea Mea e flămândă după om și suspinul Meu e adânc, și Mă doare adânc. Îmi las masa nunții nestrânsă la voi, copii ai venirii
37