Focul apocaliptic
3. Și de vreme ce este atât de ușor să deosebești un fals profet de unul mincinos și dacă orice om de bun-simț poate trage singur concluzia că există, în mod evident, profeți adevărați și profeți mincinoși- și că aceștia din urmă nu ar fi putut să apară niciodată dacă nu ar fi fost precedați de cei adevărați-, tot atât de ușor trebuie să le fie oamenilor și să-și dea seama prin aceasta că există un Dumnezeu adevărat, care nu-i lasă niciodată să umble complet singuri pe pământul acesta, ci le face în permanență cunoscută Vrerea Sa, precum și mărețele și înțeleptele Sale intenții în ceea ce-i privește.
4. Acest gen de revelare le este întotdeauna mai de folos oamenilor care o acceptă de bunăvoie, pentru că ea nu îi supune la nicio constrângere. Însă în cazul marilor revelații, care au loc doar foarte rar, oamenii dobândesc mult mai puțin pentru sufletele lor, căci astfel de revelații sunt mai curând o judecată pentru oamenii degenerați, decât o mântuire.
5. Atunci când Adam, în Raiul pământesc, a păcătuit în fața lui Dumnezeu, prin faptul că, în calitatea lui de om cu voință liberă, n-a vrut să se supună Vrerii lui Dumnezeu, care îi era preabine cunoscută, el a avut parte imediat de o mare revelație divină și s-a căit pentru păcatul său. Dar această mare revelație a fost pentru el o judecată.
6. Ulterior, au mai existat multe asemenea mari revelări ale lui Dumnezeu pentru oameni, datorită degenerării copiilor lumii care locuiau în ținuturile de jos. Dar, pentru acești copii ai lumii, ele au fost de fiecare dată o judecată.
7. Pe timpul lui Noe, o mare revelație divină le-a fost din nou trimisă oamenilor; dar ea a fost pentru ei o foarte mare judecată.
8. Și în vremea lui Avraam a avut loc o mare revelație, din cauza locuitorilor nespus de depravați ai Sodomei și ai Gomorei, precum și ai celor zece orășele mai mici din preajma acestora. Și aceasta a fost tot o judecată pentru oamenii respectivi, iar Marea Moartă este și astăzi o dovadă concludentă a acestui fapt.
9. Patriarhul Iacov a avut și el parte de o mare revelație a lui Dumnezeu, iar copiii săi a trebuit să o ispășească în Egipt.
10. Pe timpul lui Moise a avut loc o nouă revelație, cu totul extraordinară, când cuvintele de tunet ale lui Dumnezeu către oameni a trebuit să fie înscrise pe tăblițe de piatră. Dar revelația aceasta a însemnat o cumplită judecată, în special pentru egipteni, care deveniseră prea orbi, prea îngâmfați și prea inumani și a căror suveranitate a fost definitiv spulberată! Dar nici izraeliții nu au fost iertați.
11. Iar când izraeliții au părăsit deșertul, conduși de Iosua, din nou a avut loc o mare revelare a lui Dumnezeu, și marele Ierihon a dispărut de pe fața pământului.
12. Așa au fost lucrurile și pe timpul lui Samuel și Ilie și, la fel, în vremea celor patru mari profeți; și amintiți-vă ce judecăți le-au urmat! Nici măcar profeții mai mici nu au venit fără o judecată în lumea aceasta.
13. Iar în momentul de față, aveți în fața ochilor voștri cea mai mare și mai nemijlocită revelare a lui Dumnezeu către oameni. Iar judecata cea nespus de mare care trebuie să vină asupra evreilor nu se va lăsa prea mult așteptată.
14. De acum înainte, timp de aproape două mii de ani, vor fi treziți nenumărați profeți, căci va apărea un număr și mai mare de falși profeți și chiar de falși Hristoși extrem de trufași, însetați de putere și lipsiți de orice urmă de iubire. Și astfel, vor urma neîntârziat și judecățile, și rar va exista vreun suveran care să nu fie supus, împreună cu poporul său, judecății celei aspre a obscurantismului lor.
15. Spre sfârșitul perioadei amintite, Eu voi deștepta profeți tot mai mari, iar odată cu ei se vor înmulți și vor lua amploare și judecățile. Și atunci, vor fi mari cutremure de pământ, dezlănțuiri devastatoare ale elementelor, mizerie, războaie, foamete, molime și multe alte catastrofe și, după
66