Enoh şi Ilie
schimbat Scripturile despre venirea Mea și numărul cel profețit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie și încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaște capătul, a schimbat și a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr și au scos venirea Mea, și dacă aceia care au scos Miau tăiat Mie numărul și drumul, dacă ei stau în nepăsare, așa stă și turma lor. Dar Eu vin la tine și nu tac și îți spun să fii gata, că sunt lângă arătare, și voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curățirea cărării Mele și va culege din calea Mea trupurile și va așeza serbare cerească înaintea Mea.
O, fiule, omul din lume știe mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit și nu e prost, și încearcă să-și lungească statul și veacul lui. Dar Eu vin și îți spun să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, și din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, și să nu zici că Domnul nu mai vine, și tu să fii pregătit bine, că dacă ești gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ții să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni. Nu vreau să tragi acolo unde nu-Mi place Mie, că Eu acolo nu Mă duc; nu Mă duc în lume. În lume este Ilie cu curățirea pământului, că multă râvnă are el de Dumnezeu, și de aceea el este cu trupul. Ilie n-a voit să moară cu trupul, și dacă n-a voit, Eu am împlinit, și iată ce mare este acest sfânt. Enoh n-a voit să moară cu trupul, și dacă n-a voit, nu a murit. Așa și tu să vrei, Israele, copilul Meu de la venirea Mea. Mă doare că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine fructul vieții, căci fructul vieții este curat, curat, tată, și tu nu ești curat, și nu pot sta la masă cu tine ca în cer, și stau ca pe pământ. Mi se frânge inima că nu teai învrednicit să ai tu de la Mine darul pe care l-am coborât Eu în grădina Mea. În această grădiniță am ungere mare, tată. Am trimis pe cei trei sfinți ierarhi la Verginica după postul ei de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și M-au dat ei din potir ceresc, i-au dat Trupul Meu, lucrat de cer, de cei trei ierarhi care stau la temelia cea de la început, alături de cei dintâi apostoli ai Mei. Acesta a fost darul pe care i l-am dat Eu lui Verginica după postul ei de patruzeci de zile. Darul a fost Iisus Hristos, adus din cer, de ierarhi din cer. Ei sunt ierarhii acestei lucrări și au ungerea lor peste fiii grădiniței Mele de azi. Ei sunt de la început cu Verginica, din anul 1955, și nimeni nu poate umbla la această lucrare așezată de cer.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Întâmpinării Domnului, din 15-02-1995 ***
O, Israele tată, tu nu știi, fiule, să înțelegi ce vorbesc Eu cu tine, că ți-am grăit cuvânt adevărat și te-am rugat să nu te mai uiți în lume, și ți-am spus așa: « Vai ție, poporul Meu, dacă nu Mă vei asculta să nu te mai uiți ca să știi și tu ce pățește lumea!». Lumea, tată, va intra în rele tot mai mari, în dureri tot mai mari, că sfântul prooroc Ilie s-a dus în lume, tată, s-a dus ca să Mă răzbune pe Mine, Cel ce sunt defăimat și batjocorit de lume și călcat în picioare de lume și de slujitorii cei din lume, care stau în numele Meu în fața omului din lume. Aceștia stau, și în zadar stau, că lumea se strică din ce în ce mai rău, și peștele își strică și el capul din ce în ce mai tare. Tot ce mai era sfânt s-a pângărit, și nu mai este loc curat, și proorocul Ilie s-a umplut de râvnă și de durere, că e cu mult mai rău omul care se zice că e creștin, e cu mult mai rău decât Israelul cel din vremea aceea când Ilie plângea la Mine de lipsa lui Dumnezeu din om.
O, poporul Meu Israel, Eu, tată, ți-am spus ție că tu ești mai mult decât Moise, decât Ilie; Eu așa ți-am spus în vremea lui Verginica. Umblă, tată, în carte, că acum ai ce învăța, și vezi că Eu așa ți-am spus. Ți-am spus să fii mai mult ca ei pentru Mine, mai tare în lucrare ca ei, că ție, fiule, ți-am dat mai mult decât le-am dat lor, ți-am dat ce n-am dat nimănui până la tine, și nu mai am ce-ți da, că tot ce am avut, tot ce am mai avut de dat ți-am dat ție.
9