Despre chipul cioplit şi semnul crucii
neam în neam, și s-a făcut crucea semn de salvare prin jertfa Mea de pe ea, și vai celor ce disprețuiesc acest semn, pe care Eu, Cel răstignit, l-am lăsat peste biserică, fiindcă biserica Mea trebuie să semene cu Mine, nu cu fiii lumii, nu cu cei fără de cruce, care nu se pot lepăda de sine ca să vină după Mine purtând cruce, așa cum Eu am spus celor ce vor să Mă urmeze.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul Israel cel de demult. Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Floriilor. Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din 01-04-2018
***
Iată, fiilor, suspină pământul până și sub răceala de suflet a creștinului, care ar fi să ia de la Domnul învățătura cea pentru viață și pentru lucrul vieții. O, învățați dragostea de Dumnezeu, prin ascultare învățați, voi, cei care aveți de la Domnul glasul Său de Păstor, Care vă dă vouă. O, grija de trup și de hrana trupului le lucrează omul cu unelte de grădină cum sunt: sapa, grapa, secera, cazmaua, coasa, mâna omului, iar grija de suflet și de hrana sufletului le lucrează omul cu unelte de duh cum sunt: crucea, cartea, rugăciunea, apa sfințită, anafora, sfânta împărtășanie, proorociile, și toate au taina lor cu omul, unelte pentru suflet, pentru îngrijirea sufletului și a Domnului în om. Cartea de rugăciune și de învățătură, crucea pe care o săruți și o strângi la piept, crucea pe care o stropești cu lacrimi de dor și de căință, toate acestea ale tale au povestea lor, povestea ta, și de aceea să ai cartea ta, purtarea ta pe fața ei, crucea ta din lemn, sfeșnicul și lumânarea, apa sfințită din izvorul tău, și peste toate să se așeze taina dintre tine și ele, iar cartea ta de rugăciune să aibă semne pe ea din povestea vieții tale cu ea, și a ei cu tine, și să văd Eu aceasta, să văd că prețuiești, că iubești, că păstrezi ca pe o comoară a sufletului tău uneltele cu care-ți hrănești sufletul, vasele din care sufletul tău mănâncă, podoabe ale trupului tău.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-
2018 ***
O, fiilor, împotriva morții sufletului și a chinului de după aceea, trebuie luptat cu trupul și cu diavolul tot timpul, trebuie cu somnul luptat, trebuie foamea biruită, iar foamea nu este numai cea de bucatele de mâncat, ci mai ales foamea de tine însuți, de plăceri, de dorințe și de vremelnicia lor, iar pentru toate păcatele vieții trebuie căință, mereu căință, mereu lacrimi cu nădejde, și nu fără de nădejde lacrimi. O, căiți-vă adânc de tot ce a fost săvârșit de voi împotriva lui Dumnezeu în voi și cu voi! Dacă dați să uitați câte ați greșit, se vede, o, fiilor, când omul face aceasta. Și atunci, când se mai căiește omul, când își mai ispășește cu lacrimi păcatele, o, când?
O, fiilor, mulți cred că Mă iubesc, că-Mi dau inima, că Mă bucură și-Mi slăvesc numele, dar aceștia uită cu câte păcate Mă rănesc, cu câte cuie Mă țintuiesc prin viața lor cea departe de sfințenia Mea în om, și aceștia nu știu nimic despre iubirea de Dumnezeu, căci ea este o suferință, un dor până la capăt, o așteptare îndurerată prin dor, o viață luptătoare pentru statul Meu în om, pentru sfințenie în toată vremea, o, și numai apoi poate fi vorba de iubire de Dumnezeu și de slăvire a Sa din inima și din gura celui sfânt și plin de căință în toată vremea sa pe pământ.
O, fiilor, cine n-are parte de suferință, de încercări, de defăimări, de prigonire, de lipsuri, de umilință mare, unul ca acela zburdă spre păcat și calcă peste sfințenia cerută de Mine omului care-și poartă crucea cu mintea și cu inima și cu trupul sub cruce, fiilor. De aceea am zis Eu să-și ia crucea cei ce voiesc să vină după Mine și așa să-Mi urmeze, cu ascultare, cu aplecare
80