Despre chipul cioplit şi semnul crucii
Mine întărire şi răbdare şi cuminţenie şi înţelepciune prin dureri, căci durerile îl zidesc, nu mângâierile îl zidesc pe om, şi vă învăţ pe voi toate acestea ca să audă toţi oamenii de pe pământ învăţătura Mea de peste voi şi să ia din ea, măi fiilor, şi să ştie că durerile, nu mângâierile îi aduc omului bucurii, ba mai mult de atât, mângâierile îl strică pe om, iar durerile îl cuminţesc. Mângâierile îl fac pe om să uite de Domnul şi să alunece spre slăbiciuni şi să se lase înşelat de ele chiar în vremea clipelor grele, şi-şi pierde atunci mintea cel ce caută pentru dureri mângâieri. Dar Eu, Domnul, îl las atunci pe om pe mâna mângâierilor căutate de el şi Mă depărtez cu ajutorul Meu, aşa cum şi omul se depărtează de Domnul şi se alătură cu omul în vreme de ispită.
O, oameni de pe pământ, bolnavi sau nu de boala necredinţei, pe care numai oamenii o au, iată ce vă spun Eu, Domnul, în zi de praznic pentru crucea Mea: vă spun că Dumnezeu rabdă şi că omul nu rabdă, şi ar trebui omul să rabde, nu Dumnezeu, căci Dumnezeu îl rabdă pe cel ce nu rabdă, îl rabdă îndelung. O, de ce nu rabdă omul? Şi dacă nu rabdă, ce face? Iată, omul nu-şi poartă vina şi răbdarea cea pentru ea. El se scutură de vină înaintea celorlalţi pentru că nu vrea să-şi rabde vina, şi nu este cinstit să facă aşa, să facă nedreptate lui Dumnezeu, să-L pună pe Domnul să rabde pe urma vinei lui. Cum adică rabdă Domnul în locul omului? O, rabdă Domnul sâcul cel de la diavol, rabdă Domnul mereu bucuria diavolului împotriva Lui şi a omului, căci diavolul îl biruieşte mereu pe om şi se duce apoi la Domnul ca să-I arate ce face omul şi să-şi ia partea ce i se cuvine din lupta cea împotriva omului, căci omul se lasă biruit şi îi este ruşine apoi să recunoască ce a făcut, ba chiar se dezvinovăţeşte mereu şi s-a deprins aşa, s-a deprins să se scuture de vină, să-şi ierte mereu vina şi să n-o ia asupra sa înaintea semenilor lui, dar Eu nu M- am purtat aşa, Eu nu M-am scuturat, Eu n-am zis: n-am făcut.
O, oameni de pe pământ, învăţaţi de la Mine că Eu am stat sub vină şi n-am zis: nu sunt vinovat. Ba M-am lăsat sub vină în locul celor vinovaţi. O, învăţaţi purtarea crucii, şi vă veţi vindeca de necredinţă, căci necredinţa este o părere şi piere ca şi omul necredincios, dar credinţa este putere şi este cruce purtată, şi aceasta aduce omului salvare şi biruinţă pentru viaţă şi pentru vecii apoi. Amin.
O, poporul Meu, popor cu cruce ca şi Domnul tău, apleacă-te ca un vinovat, fiule, apleacăte mereu, că şi Eu M-am aplecat. O, apleacă-te şi stai aplecat şi stai îngenuncheat faţă de vină, că nu e om mai înălţat ca şi cel îngenuncheat, ca şi cel ce poartă cruce. Omul este vinovat, iar crucea şi greul ei este purtarea şi curăţirea păcatelor lui şi umilinţa de bunăvoie, umilinţa, care îl eliberează pe om de vina lui.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, din 27-09-2014 ***
E zi de praznic sfânt, fiilor. Duhul descoperirii și al măririi lui Dumnezeu a dat naștere acestei sărbători pentru slava Mea cea prin cruce, căci crucea purtată de Mine pe Golgota, și pe care am fost așezat și bătut în cuie pe brațele ei, a fost descoperită și ridicată și pusă în cinstire pe pământ după mult timp de către slujitorii credincioși ființei Mele, care a suferit pentru om, și s-a înființat atunci sărbătoarea pentru creștini, sărbătoarea crucii, iar cei binecredincioși au mari daruri peste ei prin credința lor, prin dragostea lor de Mine și prin durerea din ei pentru suferințele Mele, pe care ei nu le uită, ci se pleacă Mie ca Unui Dumnezeu biruitor pentru ei prin cruce și o slăvesc pe ea pentru Mine și toate pentru Mine.
74